Credinţele mele

După În căutarea fericirii, abia aşteptam să mai pun mâna pe o carte de Bertrand Russell. Mi-au sclipit ochii când am dat peste Credinţele mele, o cărticică sub o sută de pagini, în care matematicianul, logicianul, filosoful şi eseistul britanic povesteşte despre om şi natură, despre valorile vieţii, morală, mântuire (individuală şi socială) şi, bineînţeles, despre fericire, dar şi despre ştiinţă şi cam cum ar putea (şi ar trebui!) să […]

» Read more

Căderea

Am ajuns la concluzia că nu voi reuşi să povestesc impresiile despre toate cărţile pe care le-am citit în ultima vreme şi despre care n-am apucat să scriu, s-au strâns deja prea multe şi însuşi acest fapt parcă-mi taie elanul…aşa că am decis să revin la bunul obicei de a scrie despre ultima carte citită, iar dintre restanţe să le aleg doar pe cele care nu pot lipsi din Evantai. […]

» Read more

Pofta de viaţă

Când citesc, obişnuiesc că pun semne pe paginile care mă interesează, în dreptul paragrafelor la care îmi propun să revin când scriu despre carte sau când mă apucă cheful să recitesc. Unele cărţi sunt pline de astfel de semne, altele au câteva şi unele, mai rar, n-au deloc. Nu este un criteriu pentru a stabili cât de bună este o carte, nici pe departe, dar recunosc că, atunci când răsfoiesc […]

» Read more

În cafeneaua tinereţii pierdute

“Dintre cele două intrări ale cafenelei ea o alegea întotdeauna pe cea mai puţin vizibilă, aceea pe care mulţi o numeau “uşa din umbră”. Stătea veşnic la aceeaşi masă din spatele sălii mici. La început nu vorbea cu nimeni, apoi a făcut cunoştinţă cu obişnuiţii cafenelei Condé, cei mai mulţi având vârsta noastră, cam între nouăsprezece şi douăzeci şi cinci de ani.[…] Odată cu trecerea timpului, stau şi mă-ntreb dacă […]

» Read more

Patrick Modiano – În cafeneaua tinereţii pierdute (fragment)

Patrick Modiano s-a născut în 1945, în Boulogne-Billancourt, dintr-un tată evreu italian şi o mamă belgiancă. În liceu îl întâlneşte pe Raymond Queneau, care îl introduce în lumea literară şi care îi citeşte manuscrisul primei sale cărţi înainte de publicare, în 1968: La Place de l’Étoile, care a caştigat Premiul „Roger Nimier” şi Premiul Feneon. Modiano este un scriitor extrem de prolific, publicând, de atunci, câte un roman la un […]

» Read more

Eseu despre orbire

Dau roată acestei cărţi de câţiva ani şi am tot amânat s-o citesc, pentru că am făcut marea greşeală să văd filmul (Blindness) la puţin timp după ce-a fost lansat. Era indiscutabil că, în roman, voi găsi mult mai mult decât într-o peliculă de două ore, dar faptul că ştiam deja povestea, întâmplările, finalul mă dădea înapoi…tot aşteptam să mai treacă timp, să se mai estompeze imaginile din film, dar […]

» Read more

A avea şi a nu avea

Singura mea întâlnire cu Hemingway de până acum a fost Bătrânul şi marea, citită prin liceu. Din câte-mi amintesc, m-a impresionat, dar n-am mai revenit mulţi ani la scriitorul american. “A avea şi a nu avea este unul din romanele de senzaţie ale lui Ernest Hemingway” scrie pe ultima copertă a cărţii, care, conform New York Times, “ascunde o dimensiune morală, care preia controlul, şi o dimensiune poetică, ce se […]

» Read more

Pluta de piatră

Cum ar fi dacă Peninsula Iberică s-ar desprinde de continent şi ar deveni o insulă plutind în derivă prin ocean, îndreptându-se ba spre Insulele Azore, ba către ţărmurile Americii, urmând să se învecineze cu Atlantic City, ba mai spre nord, către ţinuturi cu climă deloc obişnuită pentru locuitorii peninsulei?! Uite-aşa, Portugalia şi Spania ar fi nevoite să nu fie doar vecine, ci şi să călătorească singure prin oceanele şi mările […]

» Read more

Geneza după Saramago :)

Aşa cum v-am ameninţat când am scris despre Cain, primei pagini din acest roman îi dedic o postare distinctă. Indiferent cât eşti de credincios şi oricât de convins ai fi de adevărul ideilor religioase, nu poţi, zic eu, să nu savurezi efervescenţa minţii lui Saramago, lecţia de imaginaţie şi sarcasm de care dă dovadă. Am povestit mai demult ce înseamnă pentru mine să cred, dar asta nu mă împiedică să […]

» Read more

Cain

Deşi mai am câteva cărţi de Saramago încă necitite, pe care cred că le las pe raft şi din dorinţa de a şti că, deşi scriitorul meu favorit nu mai este, oricând doresc, mă mai pot delecta cu pagini noi, n-am rezistat tentaţiei de a începe imediat ultimul roman al acestuia, Cain. A fost suficient ca, la răsfoire, să citesc prima pagină pentru ca apoi să n-o mai las din […]

» Read more
1 2