Cele mai bune cărți citite în 2019

În ultimii ani am tot făcut bilanțurile lecturistice la început de an, pentru că sfârșitul de an este de regulă aglomerat, haotic și nu prea găsesc răbdarea și timpul necesare, în timp ce, în ianuarie, sunt mai odihnită, mai relaxată și am apucat să diger și ultimele lecturi ale anului anterior. 

A venit, așadar, și 2020 și e timpul să povestesc care au fost cărțile preferate dintre cele citite anul trecut și să-mi pun cenușă în cap că am fost repetentă la a scrie pe blog…

În 2019 mi-am depășit cu o carte reading challenge-ul stabilit pe GoodReads, citind 61 de cărți. A fost un an bogat în lecturi faine, așa că n-am putut alege, ca de obicei, doar 10 cărți, ci m-am oprit, cu greu, la 11 cărți și la câteva mențiuni speciale Smile

Promisiunea zorilor de Romain Gary

Romain Gary a publicat Promisiunea zorilor, un roman autobiografic, în 1960. Mina Kacew, mama scriitorului, figura centrală și dominantă din carte, se stinsese din viață și, din păcate, n-a mai putut citi oda pe care fiul său i-a adus-o. Cititorii romanului, însă, vor fi deopotrivă emoționați și amuzați de peripețiile prin care trec cei doi și vor fi impresionați de tăria și încrederea de care dă dovadă Mina Kacew.
Mai multe despre această carte puteți citi aici

Un anume domn Pieckielny de François-Henri Désérable

Un anume domn Piekielny se citește numai după Promisiunea zorilor de Romain Gary, nu doar pentru că domnul Piekielny este un personaj din romanul autobiografic al lui Gary, ci și pentru că, pornind pe urmele acestui personaj, François-Henri Désérable scrie un roman despre un roman, ca să zic așa.
Dincolo de poveștile de inspirație biografică, atât din viața scriitorului francez, cât și din propria viață, de ficțiunile presărate cu informarea cititorului și de cele ascunse, François-Henri Désérable pe propune o dezbatere despre ce înseamnă literatura, care îi este rolul, ar trebui ca scrierile autobiografice să respecte realitatea sau au voie să conțină și ficțiuni, în ce măsură sunt importante regulile și în ce măsură ne putem bucura de libertate în actul literar.
Mai multe despre această carte puteți citi aici.

Foamea de Knut Hamsun

Probabil că astăzi romanul Foamea nu mai șochează decât prin subiect, întâmplări și imaginile create de Knut Hamsun în paginile sale, nu și prin felul în care este scrisă, dar, dacă ne gândim că a fost publicat în 1890, vom fi de acord cu majoritatea criticilor care susțin că Hamsun a fost un pionier al ficțiunii moderne și al romanelor psihologice, anticipându-l, prin monologurile interioare, pe Kafka și influențându-i pe Bukowski, pe Hemingway și pe alții.
Knut Hamsun scrie despre sărăcie și foame dintr-o perspectivă individuală, subiectivă, fără a-și propune să scrie un roman social sau cu vreun scop politic.
Mai multe despre această carte puteți citi aici.

Abatorul Cinci de Kurt Vonnegut

În 1967, Kurt Vonnegut se întoarce în Dresda, la a cărei bombardare asistase în 1945, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Este însoțit de un vechi tovarăș de arme, Bernard V. O’Hare și intenționează să viziteze Abatorul Cinci unde au fost deținuți mai multe zile ca prizonieri de război.
Abatorul cinci este un roman SF, dar unul atipic, prin elemente precum extratereștii, călătorii în timp și spațiu, dar Vonnegut se folosește de aceste elemente doar pentru a face o analiză omenirii și a reda ceea ce el însuși crede despre război. Nu ne vom lămuri dacă personajul din roman este, de fapt, traumatizat din timpul războiului și delirează sau chiar ne aflăm în fața unor întâmplări SF, dar nu aceasta este miza romanului. 
Mai multe despre această carte puteți citi aici.

O lume se destramă de Chinua Achebe

O lume se destramă este povestea lui Okonkwo și a tribului său din satul Umofia, Nigeria, la finalul epocii precoloniale, în zorii colonialismului.
Achebe zugrăvește o lume plină de culori și de arome exotice, dar nu idealizează Africa, iar romanul nu este o tânguială pe tema colonialismului și a pierderilor spirituale suferite de triburile nigeriene în acest context, ci o relatare obiectivă a vieții populației Igbo (Ibo) înainte de sosirea misionarilor creștini și a efectelor produse de aceștia din urmă asupra civilizației africane.
Mai multe despre această carte puteți citi aici

Rădăcinile cerului de Romain Gary

Rădăcinile cerului este  considerat primul roman “ecologic” și i-a adus scriitorului francez Premiul Goncourt în 1956. Romanul este un pretext pentru filosofie și dezbateri multiple. Gary pune în antiteză omul cu animalele, arătând, spre exemplu, că omul este singurul animal crud, care omoară pentru plăcere și pentru putere, în timp ce animalele omoară pentru supraviețuire și hrană.
O întrebare recurentă în roman, care primește răspunsuri antagonice de la diferitele personaje aflate în poziții contrare, este și cea referitoare la progresul tehnic și la dezvoltarea civilizației umane, care se pare că nu reușesc să se împace cu conservarea naturii și a unor specii de animale.
Mai multe despre această carte puteți citi aici.

Scările Levantului de Amin Maalouf

Din păcate, nu am apucat să scriu despre această carte și încerc să-mi amintesc și să spun pe scurt de ce o consider una dintre cele mai bune cărți citite în 2019. A fost prima mea întâlnire cu Amin Maalouf care m-a convins imediat cu talentul să de povestitor, romanul respirând o atmosferă de basm, chiar dacă întâmplările au loc în secolul XX. 
Povestitorul se află în metrou în Paris și, deodată, recunoaște lângă el un personaj a cărui poză o știe dintr-o carte de istorie din copilărie. Îl urmărește, intră în vorbă cu el și romanul este, de fapt, povestea lui Ossyan Ketabdar, care a părăsit Beirutul pentru a studia medicina în Franța chiar înainte de Al Doilea Război Mondial. În Europa se îndrăgostește și face parte din mișcarea de Rezistență, iar întâmplările prin viață sub ochii cititorului, Maalouf având darul de a crea o poveste foarte credibilă și personaje autentice. 

Inima omului de Jón Kalman Stefánsson

Cel de-al treilea volum din Trilogia Fiordurilor nu a fost nicio surpriză în ce privește stilul lui Stefánsson, dar, la fel ca celelalte două, mi s-a lipit de suflet. Nu cred că mai pot vedea romanele ca distincte și în curând voi dedica un articol întregii trilogii.

Superficialii. Efectele internetului asupra creierului uman de Nicholas Carr

Nicholas Carr ne atrage atenția asupra efectelor tehnologiei asupra creierului, arătând ce modificări au intervenit în creierul uman de-a lungul timpului, odată cu utilizarea diverselor tehnologii, nu doar a internetului. 
Navigarea pe internet schimbă modul în care percepem informația și ne alterează capacitatea de concentrare, fiindu-ne din ce în ce mai greu să găsim răbdarea de a da atenție unui lucru o perioadă mai îndelungată, fie că este vorba de lecturarea unui articol sau a unei cărți, fie că este vorba de a asculta pe cineva povestind. Avem, astfel, nevoie de stimuli constanți și trecem de la o activitate la alta fără a digera și a acumula.
O consider o lectură obligatorie în măsură să ne pună în gardă și să ne facă să reflectăm la cum utilizăm mijloacele tehnologice de care dispunem și cum ar trebui s-o facem, având în vedere că dependența de tehnologie doar va crește în continuare.

Acuzația de Bandi

Povestirile incluse în colecția Acuzația au fost scrise în Coreea de Nord între 1989 și 1995 și publicate în Occident sub pseudonimul Bandi (“Licuriciul”), despre autor necunoscându-se alte informații.
Cele șapte povestiri sunt tragi-comice, le putem asemăna cu Amintiri din Epoca de Aur, doar că duritatea și absurdul regimului nord-coreean le depășesc pe cele ale regimului comunist din România. Urmează să povestesc mai multe pe Evantai despre această colecție de povestiri care m-au impresionat și bulversat.

Acolo unde cântă racii de Delia Owens

Acolo unde cântă racii debutează ca un roman polițist cu un cadavru. În 1969, timpul prezent al romanului, doi puști descoperă cadavrul lui Chase Andrew și poliția începe ancheta.
Povestea se întoarce apoi în timp, în 1952, când Kya, o fetiță de șase ani, o privește pe mama ei cum pleacă. După ce și ceilalți membrii ai familiei pleacă, Fata Mlaștinii, cum au numit-o oamenii din zonă, rămâne complet singură și se vede nevoită să caute soluții pentru a supraviețui în lipsa banilor și a cuiva care să-i poarte de grijă.
Fără a fi câtuși de puțin siropoasă, Delia Owens scrie cu multă sensibilitate o poveste în care delicatețea și fragilitatea se îmbină cu puterea și supraviețuirea, iar realismul se întâlnește cu gingășia și emoția.
Încă nu am reușit să public un articol despre Acolo unde cântă racii, dar urmează în curând Smile

Pe lângă cele 11 cărți despre care am povestit pe scurt mai sus, trebuie să mai adaug câteva mențiuni speciale.

Lupta mea de Karl Ove Knausgård

În 2017, scriam despre Cartea întâi: Moartea unui tată a seriei Lupta mea, iar în 2019 am citit și următoarele 3 volume, Cartea a doua: Un bărbat îndrăgostit, Cartea a treia: Insula copilăriei și Cartea a patra: Dansând în întuneric. La fel ca și în cazul primului volum, m-am simţit între paginile lui Knausgård ca într-o conversaţie cu un prieten care se deschide şi-ţi dă voie să pătrunzi în cele mai ascunse cotloane ale sufletului său, în faţa căruia simţi că ai şi tu curajul să-ţi admiţi temerile, nesiguranţele, gândurile de care nu eşti mândru şi de la care ai foarte multe de învăţat. Urmează în 2020 și ultimele două volume și sper că, la final, voi reuși să dedic un articol seriei Lupta mea. Până atunci, recomand să vă faceți curaj (și, mai ales, timp), pentru că este o lectură nu doar faină și plăcută, ci și foarte instructivă în ale vieții.

Furnicile de Bernard Weber

Bernard Weber pare a intenționa să “pună la punct” omenirea pentru senzația că ne credem singura formă de viață cu adevărat inteligentă de pe planetă, punând față în față civilizația umană cu civilizația furnicilor într-o trilogie de-a lungul căreia menține viu interesul cititorului. Cele trei romane (Furnicile, Ziua Furnicilor și Revoluția Furnicilor) nu sunt doar niște romane SF construite cu răbdare până în cele mai mici detalii, doldora de informații din domeniul biologiei, ci și adevărate perle de psihologie și filosofie. Nu voi detalia mai multe, pentru că nu mă las până nu scriu un articol despre această trilogie Smile

Acestea fiind zise, vă doresc un 2020 minunat, plin cu cele mai faine lecturi!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.