Ştirile. Manualul utilizatorului de Alain de Botton

Ce realizare e acum un moment de calm, ce miracol mărunt puterea de-a adormi sau de-a sta de vorbă cu un prieten fără să-ţi fie distrasă atenţia – şi de ce disciplină monahală am avea nevoie ca să ne smulgem din vârtejul ştirilor şi să nu mai ascultăm nimic altceva preţ de o zi decât ploaia şi propriile gânduri. Cred că putem înlocui cuvântul “ştiri” cu multe altele, în funcţie […]

» Read more

“Frica devine virtual unica realitate.” Instalarea fricii de Rui Zink

– Ştiţi că instalarea fricii e un obiectiv patriotic. Directiva 359/ 13. Hotărârea 8: “Toate familiile trebuie să aibă frica instalată în termen de 120 de zile. Ei, cum ar fi dacă într-o bună zi (sau nu chiar bună), v-aţi trezi la uşă cu doi indivizi, echipaţi cu trusă de scule şi puşi pe treabă de parcă ar fi venit să vă instaleze ultimul tip de cablu tv, care vă spun: “Am venit să […]

» Read more

Nu te poţi ridica într-adevăr până nu cazi. Durere de Zeruya Shalev

Abia aşteptam încă o carte de Zeruya Shalev, după ce i-am devorat toate romanele apărute la noi. Când povesteam despre Viaţa amoroasă, spuneam că “m-am trezit imaginându-mi o bibliotecă numai cu cărţi ale scriitoarei israeliene şi pe mine trăindu-mi viaţa prin ele.” Din păcate, n-am apucat să trăiesc prea mult prin Durere, pentru că m-a prins, nu-mi venea s-o mai las din mână, aşa că s-a terminat cam repede… Invitată la […]

» Read more

Flori pentru Algernon

Au trecut deja multe luni de când am citit romanul Flori pentru Algernon. Făcea parte din acele cărţi despre care am auzit de ani buni, mi-am tot propus s-o citesc, dar nu s-a întâmplat… Anul trecut, cu ocazia Festivalului Naţional de Teatru, am văzut în program piesa cu acelaşi nume, adaptată, regizată şi jucată de către Iulia Colan, one woman show, şi gata, am început rapid s-o citesc, pentru că, […]

» Read more

Deşertăciunea deşertăciunilor şi toate sunt deşarte, fragment din Durere de Zeruya Shalev

Tare dor mi-a fost de o nouă carte de Zeruya Shalev! Aşa cum scriam când am citit Viaţa amoroasă, la scriitoarea israeliană m-a impresionat tandemul paradoxal al luciditaţii, uneori tăioasă şi dureroasă, cu trăirile intense, cam cum e şi în viaţă. Începusem să transcriu câteva rânduri din romanul Durere pentru a publica un paragraf pe pagina de facebook a Evantaiului şi paragraful a devenit ditamai fragmentul, aşa că m-am gândit […]

» Read more

Colosul din Maroussi şi un alt fel de Miller

Când scrie Nikos Kazantzakis în Raport către El Greco despre lumina Greciei, nu poţi să nu te gândeşti că e şi un soi de patriotism acolo, că mai mereu locurile din care te tragi au un farmec şi o lumină aparte…Dar iată că vine americanul Henry Miller şi spune: Cred, de asemenea, că dacă aveţi o lumină ca aici, toată urâţenia se şterge. De când am venit în ţara voastră, […]

» Read more

Evgheni Vodolazkin la Bucureşti

Când am citit Laur spuneam că starea pe care încă o am când mă gândesc la poveste şi recitesc pasaje este ca o meditaţie, ca şi cum ai privi lumea şi viaţa din centru şi din afara în acelaşi timp. Bineînţeles, cărţile sunt cărţi, iar scriitorii, ca prezenţă, pot fi foarte diferiţi de rândurile care te-au cucerit, că doar nu era să mă aştept la meditaţie în cadrul unei lansări. […]

» Read more

Cel mai bun sine al nostru – Uşa de Magda Szabó

Când am primit romanul Uşa de Magda Szabó de la Editura All, nu ştiam nimic nici despre carte, nici despre scriitoare şi nici că fusese ecranizat, dar m-am bucurat pentru că nu cred că citisem vreun prozator din Ungaria (Péter Esterházy îşi aşteaptă rândul în raft). Încă de la primele pagini, Magda Szabó m-a cucerit. Povestea este cea a prieteniei dintre două femei conturând două lumi diferite, două caractere opuse fără […]

» Read more

“Lumea trebuie să fie condusă de inimă, nu de creier” Henry Miller

Rândurile de mai jos m-au convins să schimb traseul de întoarcere din vacanţa în Grecia – un ocol de vreo patru ore – pentru a vizita teatrul antic de la Epidaur (Epidavros, Epidaurus). Cu siguranţă Miller l-a găsit fără vizitatori, dar, chiar dacă nu am avut parte de liniştea desăvârşită despre care povesteşte, să urci treptele marelui amfiteatru, să te aşezi pe o piatră, să contempli zarea şi să te […]

» Read more

Fotograful Curţii Regale

Mă gândesc de câteva zile la ce-am să scriu despre acest roman şi, de fapt, nu atât ce, ci cum să scriu mă frământă. Mi-aş dori să pot exprima şi mai ales transmite starea pe care o dă lectura, dar ar trebui să am talentul de povestitor al Simonei Antonescu. Sunt de-ajuns câteva rânduri ca să simţi cuvintele cum se înlănţuie unele de altele, în aşa fel încât niciunul n-ar […]

» Read more
1 2 3 13