Despre oboseală, frică şi curaj

“În mod voluntar sau involuntar, din proprie opţiune sau de nevoie, majoritatea oamenilor de astăzi duc o viaţă ce-i epuizează nervos şi sunt întruna prea obosiţi spre a mai putea simţi bucurie.” “În cele mai avansate părţi ale lumii moderne, însă, oboseala fizică s-a diminuat considerabil prin ameliorarea condiţiilor de muncă. În prezent, genul cel mai grav de oboseală în comunităţile avansate este oboseala nervoasă. Aceasta, în mod straniu, este […]

» Read more

Blazarea şi nevoia de…lipsuri

“Sentimentul zădărniciei a toate se naşte din prea marea uşurinţă cu care individul îşi satisface trebuinţele fireşti. Animalul uman, la fel ca oricare altul, este adaptat la un anumit cuantum de luptă pentru existenţă, iar atunci când, dispunând de o prea mare bogăţie, homo sapiens îşi poate satisface fără efort toate poftele, simpla absenţă a efortului din viaţa sa anihilează un ingredient esenţial al fericirii. Omul care dobândeşte cu uşurinţă […]

» Read more

În căutarea fericirii

Fericirea ne pare ceva atât de abstract, iar noi o considerăm, de cele mai multe ori, legată de ceva anume, îi condiţionăm eventualitatea de anumite stricte dorinţe împlinite…ce fericit aş fi dacă…şi dacă, şi dacă… Ei bine, lucrurile nu stau deloc aşa, iar Betrand Russell ne arată că fericirea este o stare mai uşor de atins decât credem şi care depinde în mare măsură de noi, nu doar de evenimente […]

» Read more

Cine l-a ucis pe Palomino Molero?

Mi-era dor de un roman cu de toate: acţiune, suspans, întâmplări care mai de care mai surprinzătoare, dragoste, umor, veritabilă frescă a vremii şi locului în care se petrece acţiunea şi, nu în ultimul rând, mi-era dor de un astfel de roman scris bine…ce spun eu bine?! Cartea lui Llosa mi s-a părut scrisă ireproşabil. Personajele sunt foarte fain create, prind viaţă la fel ca şi atmosfera din sătucul uitat […]

» Read more

Călătoria elefantului

N-o să scriu foarte multe despre această carte, pentru că este, singura până acum, dintre cărţile lui Saramago, care nu m-a impresionat, pe care nu am citit-o cu ochii mari şi uitând să respir… Nu aş putea spune că m-a dezamăgit, îmi place prea mult stilul pentru ca lectura în sine să nu mă fi atras şi să mi se fi părut dezamăgitoare. Regele Joao al III-lea al Portugaliei face […]

» Read more

Evanghelia după Isus Cristos

O carte care consumă…nu se citeşte greu, dar, în timp ce citeşti, simţi că trebuie să fii atent la fiecare cuvânt, la fiecare construcţie a frazei, că nici un cuvânt nu este lăsat la voia întâmplării…cu toate acestea, curge lin, se leagă şi tabloul vieţii lui Isus, alta decât cea revelată de Noul Testament, se desăvârşeşte în faţa ochilor. Saramago nu contestă existenţa lui Dumnezeu şi nici sacrificiul lui Isus, […]

» Read more

Peştera

Nu pot să încep decât prin a spune că Jose Saramago este cu adevărat genial…aceasta a fost impresia pe care am avut-o încă de la prima carte citită de el şi, cu toate că uneori i-am mai găsit câte ceva de reproşat, rămân la aceeaşi părere, pentru că nu încetează să mă surprindă prin teme, prin abordare, ca să nu mai vorbesc de stil… “Să ne lăsăm de nostalgii care […]

» Read more

Toate numele

“Imi este din ce in ce mai greu sa pun nume personajelor, traim intr-o epoca in care suntem tot mai mult un numar si tot mai putin un nume. Societatea de azi nu vrea sa stie cum ma numesc, ci ce numere am: numarul cartii de credit, cel al codului pentru a extrage banii dintr-un bancomat, numarul permisului de conducere, al documentului de identitate…Timp de secole, numele a constituit identitatea. […]

» Read more

Decojind ceapa

Cartea autobiografica a lui Gunter Grass a facut mare valva, continand marturisirea scriitorului, castigator al Premiului Nobel, ca in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, s-a inrolat voluntar in trupele Waffen-SS. Pasajele dedicate acestui aspect sunt incarcate de vina, autorul cautand disculparea adolescentului neinformat cu privire la razboi, indoctrinat de propaganda si care, in realitate, nu a amplificat si nu a contribuit cu nimic la ororile din timpul celui de-al […]

» Read more

Intermitentele (sau capriciile) mortii

Jose Saramago si din nou un exercitiu de imaginatie…intr-un oarecare stat, incepand cu 1 ianuarie, n-a mai murit nimeni, moartea si-a suspendat activitatea, lasand comunitatea zapacita, ingrijorata, de-a dreptul perplexa. Intr-o lume in care totul e relativ, singura certitudine este moartea si cartea este o relatare, incredibil de realista pentru o tema atat de fantezista, despre cum ar fi daca nu ar mai muri nimeni…daca idealul de nemurire, ravnit de-a […]

» Read more
1 2