Afterimage/ Powidoki (2016)

Imaginea trebuie să o absorbi […] Când privim îndelung un obiect, obţinem reflexia lui în memoria ochiului. Când încetăm să-l mai privim şi ne mutăm privirea altundeva, o imagine remanentă a acelui obiect se păstrează în ochi. O urmă a obiectului, cu aceeaşi formă, dar de culoare opusă. O imagine care rămâne.  Imaginile remanente se formează din culorile dinăuntrul ochiului care a privit obiectul. Şi asta deoarece fiecare vede doar […]

» Read more

Alergăm întruna pentru ca nimic să nu se prindă cu adevărat de noi, nici măcar viaţa. Aleargă – roman şi spectacol

N-am apucat să scriu despre romanul Aleargă de Ana Maria Sandu înainte de a vedea adaptarea romanului într-un spectacol…complex şi complet. Să încerc totuşi să povestesc întâi despre carte. Ana Maria Sandu a ales o temă care mi-a mers la suflet, pentru că, pornind de la psihoza unei vieţi sănătoase care bântuie populaţia în ultimele decenii, subliniază resortul acestei obsesii. Deşi este jurnalul unei alergătoare, nu este vorba doar despre […]

» Read more

Crezul lui Henry Miller – despre societate, oameni şi artă

Când am scris despre Tropicul Cancerului, spuneam că este scrisă cu maximă onestitate şi frapează într-adevăr, dar nu printr-un atac la pudoare, ci prin refuzul de a îmbrăca în convenţii naturalul, despuind omul de “podoabele” false ale civilizaţiei şi redându-l aşa cum este şi poate fi, uneori animalic, dar un animal genial. Deprinderii de a trânti adevăruri dure i se adaugă, în Ochiul cosmologic, talentul de a le exprima şi […]

» Read more

Culorile vieţii dau năvală

Spuneam mai demult că mi-ar plăcea să trăiesc în tablourile lui Matisse. Pline de culoare şi de viaţă, le-am găsit potrivite pentru evadare…   Am citit azi rândurile lui Miller despre pictura lui Matisse şi mi s-au părut geniale, iar amintirea lui Proust mi-a mers la suflet Abia mai târziu, după-amiază, când mă aflu la galeria de pe Rue de Sèze, încurajat de bărbaţii şi femeile lui Matisse, mă circumscriu […]

» Read more
1 2