Loving Vincent (2017)

Animaţia Loving Vincent este, evident, un tribut adus lui Vincent van Gogh, cu fiecare cadru pictat manual în stilul pictorului şi pornind de la tablourile acestuia, realizatorii filmului, Hugh Welchman şi Dorota Kobiela, recrutând 125 de pictori din 20 de ţări pentru crearea lui. Personajele sunt preluate din tablouri, iar scenele au fost întâi filmate cu actori (Saoirse Ronan, Helen McCrory, Jerome Flynn, Chris O’Dowd, Aidan Turner), după care recreate […]

» Read more

Alege-ţi culorile propriei identităţi. Le Tableau/ The Painting (2011)

Titlul postării este doar una dintre semnificaţiile pe care le-am găsit eu în această animaţie care a devenit imediat un film de suflet. Nu ştiu cum de l-am ratat atâţia ani, cert e că a fost o revelaţie şi, în caz că nu l-aţi văzut până acum, este un must-see! Un tablou…o pictură pe care autorul n-a terminat-o este cadrul poveştii. Personajele reprezintă mai multe categorii ce devin de-a dreptul […]

» Read more

Afterimage/ Powidoki (2016)

Imaginea trebuie să o absorbi […] Când privim îndelung un obiect, obţinem reflexia lui în memoria ochiului. Când încetăm să-l mai privim şi ne mutăm privirea altundeva, o imagine remanentă a acelui obiect se păstrează în ochi. O urmă a obiectului, cu aceeaşi formă, dar de culoare opusă. O imagine care rămâne.  Imaginile remanente se formează din culorile dinăuntrul ochiului care a privit obiectul. Şi asta deoarece fiecare vede doar […]

» Read more

Alergăm întruna pentru ca nimic să nu se prindă cu adevărat de noi, nici măcar viaţa. Aleargă – roman şi spectacol

N-am apucat să scriu despre romanul Aleargă de Ana Maria Sandu înainte de a vedea adaptarea romanului într-un spectacol…complex şi complet. Să încerc totuşi să povestesc întâi despre carte. Ana Maria Sandu a ales o temă care mi-a mers la suflet, pentru că, pornind de la psihoza unei vieţi sănătoase care bântuie populaţia în ultimele decenii, subliniază resortul acestei obsesii. Deşi este jurnalul unei alergătoare, nu este vorba doar despre […]

» Read more

Crezul lui Henry Miller – despre societate, oameni şi artă

Când am scris despre Tropicul Cancerului, spuneam că este scrisă cu maximă onestitate şi frapează într-adevăr, dar nu printr-un atac la pudoare, ci prin refuzul de a îmbrăca în convenţii naturalul, despuind omul de “podoabele” false ale civilizaţiei şi redându-l aşa cum este şi poate fi, uneori animalic, dar un animal genial. Deprinderii de a trânti adevăruri dure i se adaugă, în Ochiul cosmologic, talentul de a le exprima şi […]

» Read more

Culorile vieţii dau năvală

Spuneam mai demult că mi-ar plăcea să trăiesc în tablourile lui Matisse. Pline de culoare şi de viaţă, le-am găsit potrivite pentru evadare…   Am citit azi rândurile lui Miller despre pictura lui Matisse şi mi s-au părut geniale, iar amintirea lui Proust mi-a mers la suflet Abia mai târziu, după-amiază, când mă aflu la galeria de pe Rue de Sèze, încurajat de bărbaţii şi femeile lui Matisse, mă circumscriu […]

» Read more
1 2