Şi a fost 2010…

Deşi nu obişnuiesc să fac bilanţuri detaliate la final de an, mi-a plăcut întotdeauna să mă gândesc la anul care se termină, chiar şi în cei mai grei ani, şi să-mi amintesc de momentele faine, de lucrurile bune, să caut jumătatea plină a paharului…Poate că, de cele mai multe ori, la finalul unui an mai greu, suntem tentaţi să spunem “a fost un an nasol, bine că se termină”, dar, dacă ne luăm un mic răgaz să vedem şi ce a fost bun, şi ce a fost frumos, vom fi, aproape fără excepţie, surprinşi că am trăit şi o mulţime de întâmplări şi momente plăcute, din acelea pe care le putem păstra în suflet ca amintiri de preţ.

În ultimele zile ale acestui an, mi-a atras atenţia o anumită urare cu privire la anul viitor. Dacă la finalul lui 2009, am auzit de la foarte multă lume urarea “anul care vine să fie măcar la fel de bun ca acesta”, la finalul lui 2010 am auzit aproape numai “anul care vine să fie unul mai bun ca acesta”, iar tonul celor care o spun completează cumva urarea şi cu un “neapărat”. Generalizarea acestei urări îmi spune ceva ce cred că deja foarte mulţi dintre noi ştim: a fost un an greu…pentru unii foarte greu, dar pentru majoritatea a fost un an mai greu decât ultimii.

Nu mă refer la criză, pentru că este de notorietate şi nimeni nu se îndoieşte că toată lumea a fost afectată direct sau indirect de ea, unii atât de drastic încât anul a fost greu în mod special din cauza crizei. Dar, dincolo de realitatea economică în care se zbate toată lumea, am constatat că a fost un an foarte greu din cauza unor evenimente care nu au legătură cu criza…foarte mulţi oameni din jurul meu au trăit diferite drame personale prin suferinţa cuiva apropiat sau chiar decese ale persoanelor dragi. Este, fireşte, o apreciere subiectivă, dar, în contextul în care mulţi prieteni şi cunoscuţi s-au confruntat cu astfel de situaţii, tind să cred că, în general, foarte mulţi au trăit experienţe dureroase în acest an.

Personal, în primul rând, mulţumesc lui Dumnezeu că m-a ferit pe mine şi pe cei dragi de suferinţe grave! Cu toate acestea, a fost şi pentru mine un an mai greu…nu am avut probleme de sănătate grave, ci curente, ca să le zic aşa, dar mult mai multe decât în alţi ani, am resimţit oboseala şi stresul, presiunea profesională şi socială mult mai mult decât până acum, deşi nu s-au produs ce ştiu eu ce schimbări importante în viaţa mea socială şi profesională.
A fost un an de confuzie şi dezorientare, ceea ce nu mă caracterizează de obiecei, un an sus- jos, ca să zic aşa, în care nu am fost mulţumită de mine, pentru că am făcut alegeri comode, compromisuri care nu mă reprezintă…nimic grav, nimic ireversibil, dar suficient cât să mă uit la anul 2010 ca la un an în care parcă nu am fost eu…

N-am nici un dubiu că nimic nu s-a întâmplat degeaba, că aveam nevoie de nişte lecţii…o parte din ele le-am învăţat, cum ar fi aceea de a-mi asculta intuiţia, dar nu pot spune că am extras tot ce era de înţeles din acest an, pentru că, din proprie experienţă, ştiu că e nevoie de timp să înţelegem cele mai multe “de ce”-uri. Aşa că nu am să-l consider un an mai greu, ci un an necesar Smile

Dar pentru că am început povestindu-vă cum e cu jumătatea plină a paharului, e momentul să rememorez momentele bune, motivele de bucurie, întâmplările şi trăirile frumoase din acest an şi să le consemnez în evantaiul memoriei pentru posteritate (adică pentru o Rontziki din viitor Big Smile), că doar de-asta mi-am luat memorie externă sub formă de blog Smile
Am scris mai puţin decât acum un an, dar v-am împărtăşit o parte din stările mele, întrebări şi păreri maturizare, despre dragoste, despre oameni puternici, despre compromisuri, despre planuri, despre obiectivitate, despre păpuşile Barbie muschetar şi, nu în ultimul rând, v-am  divulgat principiile mele Big Smile Tot anul acesta am descoperit câteva scurtmetraje de animaţie premiate la Animest care m-au atins la coarda sensibilă şi pe care-mi place să le revăd din când în când…V-am povestit anul acesta peripeţiile unei luni cu năbădăi, precum şi despre amintirile mele din copilărie şi v-am invitat, din nou, în colţul meu de rai. Smile

Ce-am mai făcut în 2010 pentru sufletul meu:

Piese de teatru

Spre deosebire de ultimii ani, în 2010 am reuşit să ajung ceva mai mult la teatru…ei, nu atât de mult cât aş fi vrut, dar am reluat acest obicei şi mă voi ţine în continuare de el. În ultimele luni, am văzut numai piese foarte faine, despre care, din păcate, nu am avut răgazul să scriu, aşa că o să spun acum câteva vorbe:

Scaunele
Teatrul absurdului nu se poate povesti, dar Eugen Ionescu este pus în scenă într-o manieră superlativă de Oana Pellea şi Răzvan Vasilescu. Nu poţi fi decât fără cuvinte în faţa jocului celor doi, în faţa ideilor şi, după piesă, nu-ţi rămâne decât să meditezi, să te întrebi cât din ceea ce trăim este realitate obiectivă şi cât este propria noastră percepţie?!

Don Quijote
despre această piesă am povestit aici.

Made în Romania
Am revăzut piesa după mai bine de 3 ani de când am văzut-o prima dată şi m-a încântat la fel de mult. Muzică, dans, umor, ironie fină, un spectacol complex şi foarte ingenios.

Legenda Marelui Inchizitor
N-aş putea să spun ce m-a impresionat mai mult, textul lui Dostoievski sau interpretarea lui Victor Rebengiuc, cert este că am urmărit piesa aproape uitând să respir. Fraţii Karamazov a fost una din cărţile mele preferate acum mai bine de 10 ani, dar, din păcate, nu mi-am amintit acest episod şi asta mă face să-mi spun că anumite cărţi trebuie citite/ recitite acum când am cu siguranţă altă viziune şi altă percepţie decât acum 10 ani. Piesa este un monolog despre ce este credinţa şi ce devine religia sub controlul reprezentanţilor Bisericii, despre cum puterea acelora în care omenirea a avut, de-a lungul timpului, cea mai mare încredere, a alterat credinţa, răpindu-i esenţialul şi transformând-o, într-o formă sau alta, în schimb.

Plimbări

Deşi eram pregătită pentru un an mai fără vacanţe, am reuşit totuşi să-mi bucur ochii, mintea şi sufletul cu câteva ieşiri foarte frumoase. Cam toate vacanţele din acest an au fost stabilite aproape în ultimul moment Big Smile

Veneţia
Destul de brusc am decis această plecare, nu era în nici un plan, întotdeauna mi-am dorit să văd Veneţia, dar nu mă aşteptam să se întâmple în 2010…şi s-a întâmplat…şi a fost foarte fain…dar am povestit aici.

Paris
Pentru că prietena mea foarte bună, Anca, locuieşte în Paris, în ultimii 3 ani am fost în fiecare an în vizită la ea, aşa că n-aş putea spune că nu mă aşteptam la plimbarea la Paris Big Smile aşa cum, cel mai probabil, va exista una şi anul viitor. Vizita de anul acesta a fost însă una specială pentru că nu m-am dus doar s-o văd pe Anca şi să mai respir puţin aerul parizian, ci am fost la prima ei expoziţie în Pariss Smile Am împărtăşit impresii aici.

Grecia
Una din destinaţiile pe care mi-am propus-o pentru fiecare vară din ultimii ani, dar de fiecare dată am reuşit să ratez acea vacanţă leneşă pe plajele greceşti. În 2010, dorinţa s-a împlinit şi am petrecut nişte zile minunate în Halkidiki…poveşti şi poze aici.

Cărţi

Despre cărţile citite în acest an am tot scris…Aş vrea totuşi să le strâng laolaltă în această poastare pe cele care mi-au plăcut foarte mult…cam greu pentru mine să aleg, dar încerc:

Andrei Makine – Testamentul francez
Filip Florian – Zilele regelui
Gabriel Garcia Marquez – A trăi pentru a-ţi povesti viaţa
Jose Luis Peixoto – Cimitirul de piane
Jose Saramago – Evanghelia după Isus Cristos
Oana Pellea – Jurnal

Constat că, exceptându-l pe Filip Florian, nu am trăit mari descoperiri în materie de literatură anul acesta…Bineînţeles, nu pentru că nu ar fi existat autori de descoperit şi admirat, ci probabil din cauza alegerilor mele şi a faptului că-mi plac foarte mult unii autori şi-mi doresc să mai citesc câte ceva de ei…
N-am citit foarte multe, dar considerabil mai multe decât acum un an şi consider îndeplinită unul din dezideratele de la finalul lui 2009. La capitolul cărţi, aş putea mai degrabă să povestesc despre ce-mi doresc să citesc în 2011, dar “lista” este încă în lucru, aşa că într-o emisiune viitoare Smile

Culinare

În materie de bucătăreală, am avut nişte momente excepţionale! E drept că puţine, dar anul încă nu s-a încheiat…mai am tortul pentru Revelion şi nu numai, despre care o să vă povestesc însă la anul Grin Bineînţeles, numai dacă iese arătos şi gustos Big Smile
Încă de la începutul lui 2010 am trăit o revelaţie şi împlinirea unui vis, iar un alt moment foarte plăcut a fost cel al încercării reuşite de a face cheesecake.

Nu în ultimul rând, a fost anul în care blogul a primit o căsuţă nouă, doar a lui, sub forma domeniului www.evantaiulmemoriei.ro, care a fost ulterior renovată şi redecorată atât de fain încât este, cred, machiajul care a reuşit să se menţină cel mai mult din istoria blogului Smile
Nu garantez că nu vor mai fi schimbări prin 2011, dar sunt sigură că v-aţi obişnuit deja cu asta Big Smile

Acestea fiind zise, odată ce am reflectat la anul care se termină, sunt gata să-i spun la revedere lui 2010 şi să-mi pregătesc lista cu deziderate pentru 2011, dar asta într-un episod viitor Smile

4 comments

  • Rodica

    La multe bunatati pentru anu'ce vine!Sa fii sanatoasa si sa poti primi ceea ce ti se ofera! Smile

  • Cami

    La multi ani, Rontziki! Sa ai un an mai linistit si pace in suflet!
    Cred ca multi dintre noi, daca nu toti avem uneori momente sau perioade mai lungi chiar in care "parca nu suntem noi", dupa care ne trezim si invatam anumite lectii. Ce sa-i faci, uneori trebuie sa accepti ca asa ai simtit pe moment ca e bine sa procedezi, desi ulterior s-a dovedit a fi ori neinspirat, ori ceva care nu te reprezinta. Dar lectiile sunt intotdeauna benefice, in fond, in special pentru cei ca tine care le constientizeaza si isi dau silinta sa le invete.
    Te pup! Sa ne scrii cel putin la fel de frumos si la anul!

  • Colorbliss

    Sa stii ca si eu am avut impresia ca acest an a fost mai greu pentru multi dintre cunoscutii mei, inclusiv pentru mine. Insa nu il regret absolut deloc. M-am dezvoltat tare mult pe parcursul lui. Mi se pare frumos ca ti-ai facut timp pentru a merge la teatru si pentru a citi. Teatrul e un aspect care va ajunge pe lista mea cu deziderate Smile – printre multe altele.
    Iti doresc multe impliniri in acest an si mai ales multa sanatate si energie pentru a face tot ce iti propui! Smile

  • Pingback: Şi-a fost 2012... | Evantaiul Memoriei

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.