Deşertăciunea deşertăciunilor şi toate sunt deşarte, fragment din Durere de Zeruya Shalev

Tare dor mi-a fost de o nouă carte de Zeruya Shalev! Aşa cum scriam când am citit Viaţa amoroasă, la scriitoarea israeliană m-a impresionat tandemul paradoxal al luciditaţii, uneori tăioasă şi dureroasă, cu trăirile intense, cam cum e şi în viaţă. Începusem să transcriu câteva rânduri din romanul Durere pentru a publica un paragraf pe pagina de facebook a Evantaiului şi paragraful a devenit ditamai fragmentul, aşa că m-am gândit […]

» Read more

Întoarcerea Omului-Zar

Totul a început cu acest paragraf citit pe facebook: Orice fiinţă vie tinde spre homeostază – încearcă să-şi stabilizeze relaţia cu mediul la cel mai simplu nivel posibil. Vrea siguranţă, stabilitate şi simplitate. Pe de altă parte, tendinţa hazardului este să creeze nesiguranţă, instabilitate şi complexitate. Totuşi, fiinţele evoluează prin hazard, nu prin homeostază. Viaţa evoluează prin mutaţii – termenul ştiinţific pentru jocul hazardului. Mutaţiile sunt forme subite, inexplicabil modificate, […]

» Read more

Buzunar micuţ la costumul vieţii?!

Aşa cum am povestit deja, Viaţa amoroasă de Zeruya Shalev a fost unul din romanele care m-a pus serios pe gânduri, care m-a plimbat prin propriile experienţe şi trăiri pentru a le revedea, a le reanaliza şi a le reaşeza, uneori. Evident, mi se întâmplă frecvent ca diferite pasaje dintr-o carte să-mi genereze întrebări şi să-mi rămână în minte, dar nu foarte des mă preocupă atât de mult un pasaj […]

» Read more

Nas în nas cu realitatea :)

Când şi când îmi amintesc de cuvintele lui Paler: “Trebuie să alegi. Îţi trăieşti viaţa sau o înţelegi? Una din două. Nu poţi, se pare, să le ai pe amândouă în acelaşi timp. Dar de ce eu nu aveam nici una, nici alta? Nici nu-mi trăiam viaţa şi nici n-o înţelegeam.” Evident, cum stă bine unei persoane indecise, nici nu mă gândesc să aleg, ci execut un graţios balet între […]

» Read more

Despre dependenţă

Să încep cu verdictul: cu toţii suntem dependenţi! Sunt depedentă de filme, de cărţi, de scris, de dans, de timpul petrecut cu mine şi de mine, de o anume eu. De ce spun dependentă în loc de “îmi place să…”? Pentru că, e pe deplin verificat, după perioade în care activităţile astea şi stările pe care mi le dau lipsesc, se creează un dezechilibru. E vorba de dorinţă atâta timp […]

» Read more

Echilibristica vitezei

“Contrar celor ce s-ar putea crede, tempourile vitezei nu sunt cele ale muzicii. Într-o simfonie, nu allegro sau furioso corespund vitezei de două sute pe oră, ci andante, mişcarea lentă, maiestuoasă, un fel de palier la care se ajunge dincolo de o anumită viteză, când maşina nu se mai zbate, nu mai accelerează, şi când, dimpotrivă, se lasă, ca şi trupul celui de la volan, în voia unui fel de […]

» Read more

Suntem credincioşi?!

Am avut recent discuţii îndelungate şi “intense” despre credinţă şi religie, discuţii care mi-au dat de gândit…m-au făcut să reflectez şi să mai înţeleg una, alta despre raportul meu cu credinţa. Povesteam mai demult ce înseamnă pentru mine “Eu cred” şi, recitind, îmi dau seama că, deşi nu mă simt convinsă de forma şi imaginea pe care Dumnezeu o are prin prisma religiei creştine, de Sfânta Treime, de pleiada de […]

» Read more

Forma lucrurilor

Când am ieşit de la piesa de teatru Forma lucrurilor, mi se învârteau în cap o mulţime de gânduri, de întrebări şi, poate din motive subiective, povestea s-a lipit de mine şi nu-mi dădea pace. Acum câţiva ani, când scriam despre a fi noi înşine, eram convinsă că “încrederea în sine” este secretul vieţii. Sau poate nici chiar aşa, dar găseam că întreaga viaţa se învârte în jurul încrederii în […]

» Read more

Spectatorul condamnat la moarte

Din când în când mai arunc câte un ochi pe statisticile de trafic, că deh, mai sunt şi eu curioasă să văd cam câţi trec pragul evantaiului…şi constat, cu oareşce uimire, că postările despre piese de teatru nu prea au căutare. Nu-mi explic de ce, poate pentru că amatorii de teatru ştiu unde să meargă, ce să vadă şi cam la ce să se aştepte, poate şi pentru că teatru […]

» Read more

Imaginează-ţi că eşti Dumnezeu

Îmi dau seama încă o dată că eu nu pot face lucrurile normal, ci doar excesiv sau deloc, altfel spus, în minunatul stil al epocii noastre, heirupist sau deloc. N-aş putea spune de ce nu reuşesc să mă mobilizez, de exemplu, să merg la teatru frecvent, să zicem o dată pe săptămână sau o dată la două săptămâni…Cum se face, cum nu se face, se găseşte un motiv pentru care […]

» Read more
1 2 3 9