Cam mult a trecut de la ultima plimbare prin blogosferă…Asta nu înseamnă însă că n-am bântuit pe bloguri şi n-am citit o mulţime de articole faine, doar n-am mai apucat să vi le semnalez.

Înainte de a recupera la acest capitol, să vă atrag atenţia asupra câtorva evenimente care vor avea loc în curând şi pe care abia le aştept

Chiar în această săptămână, în zilele 19-21 septembrie, la ICR are loc a V-a ediţie a Zilelor Filmului Portughez, mai corect fiind însă titlul alternativ “Zilele filmului în portugheză”, pentru că peliculele selecţionate sunt producţii care vin din Brazilia, Portugalia, Angola.

Aşteptăm cu nerăbdare cea de-a treia ediție a evenimentului Les Films de Cannes à Bucarest, care va avea loc între 19 şi 25 octombrie, la Cinema Studio şi Cinema Elvira Popescu din Bucureşti, ocazie cu care va fi proiectat în avanpremieră şi filmul După dealuri, dar şi Killing them softly cu Brad Pitt şi 7 Days in Havana. Pentru lista filmelor pe care le putem viziona în cadrul evenimentului, click aici.

Să trecem la articole despre cărţi şi filme

“fără îndoială, muzici și faze este unul dintre cele mai bune apărute după 1990 şi mă mir că nu se discută despre, nu este recomandat, nu figurează pe liste de lectură, pe bloguri”. Aşa scrie Dragoş despre Muzici şi faze de Ovidiu Verdeş şi, mai mult, ne oferă linkul de unde poate fi descărcat. Aşadar, de citit cât mai curând

Tot la Dragoş am citit o recenzie nu tocmai favorabilă a cărţii Spuma zilelor de Boris Vian, “un roman ce m-a prins, dar nu m-a dus nicăieri“, despre care am scris şi eu aici.

Constantin Piştea a scris despre cartea Despre ploaie şi mă convinge să-i mai dau o şansă lui Martin Page.

Dan Boeriu scrie despre Estul naivităţilor noastre de Gabriel Liiceanu, un volum de interviuri publicat recent şi lansat la Bookfest, în care “Filosoful, exilat din austeritatea turnului de fildeş unde l-au plasat toate clişeele răsuflate ale celor care trimit intelectualii doar la reflecţie solitară, s-a hotărât să iasă în agora şi să pună la dispoziţia celor dispuşi să-l asculte toată priceperea sa.”

Pe Bookblog am citit despre Şuncă pe pâine de Charles Bukowski, o părere clar mai bună decât cea pe care am avut-o eu când am scris despre carte aici.

Răul necesar revine în blogosferă după aproape un an de pauză şi ne povesteşte despre Privind soarele în faţă de Irvin D. Yalom.

Despre aceeaşi carte a scris şi Ionuca şi am trecut-o rapid pe lista de citit, că n-am mai citit demult şi mi-e dor de un Yalom

Pe BookMag, Claudia Moscovici ne oferă viziunea unei scriitoare americance de origine română asupra romanului Libertate de Jonathan Franzen şi-mi aminteşte că, după Corecţii, am rămas restantă în ce-l priveşte pe Franzen.

Dragoş scrie despre Raport către El Greco şi punctează foarte fain diferenţa între preocupările scriitorului grec şi ce ne preocupă pe noi azi…“humanitas fiction reeditează (de data asta integral) o carte ciudată, în răspăr cu ceea ce ne preocupă pe noi toți astăzi. aici, scriitorul grec nikos kazantzakis își dezvelește sufletul și avatarurile acestuia din copilărie, până în maturitatea creatoare.” 

Blogul cu filme revine din vacanţă şi mă face să completez lista cu filme de văzut cu încă două: Bancs publics şi A simple life.

Foarte faină cronica făcută de Adina filmului To Rome with love! “Filmul este unul moale, cald, sonor ca si rotunjumile limbii italiene, așezat ca și orașul căruia i se închină, un film enjoyant și m-as feri să îl compar cu altele din filmografia sa așa cum nu poți compara realmente un oraș cu altul. Merită văzut deoarece nu stiu câte ocazii vom mai avea sa il revedem pe Woody jucând..u-se pe sine.” Despre film, am povestit şi eu aici.

Aţi văzut Lawless? Eu încă nu, dar urmează, mai ales după ce am citit o cronica de pe Liternet şi câte ceva despre ce s-a aflat În spatele ecranului pe Cinemateca Trisk.

“Alexis Zorba este genul de film pe care îl vezi și îl revezi și apoi îl mai revezi odată și ori de câte ori l-ai vedea niciodată nu este prea mult.” spune Maria de la Film Cultură Artă şi sunt absolut de acord! Despre carte şi film puteţi citi aici.

Maratonul Teatrului Independent nu a fost foarte prezent prin blogosferă, mult mai discutat fiind Festivalul Undercloud, dar am găsit o cronică foarte faină pe Liternet pentru piesa Fără cap, cea pe care am văzut-o într-o sufragerie adevărată şi despre care v-am povestit aici.

Acestea fiind semnalate, lectură plăcută şi o săptămână uşoaaaară!