Şuncă pe pâine
Nu ştiu voi, dar eu sunt tare curioasă ce-am să scriu despre cartea asta 
E primul Bukowski, m-a captivat, dar a fost şi ceva ce nu m-a încântat, aşa încât încerc să separ puţin lucrurile…
Mi-a plăcut la nebunie stilul lui Bukowski, direct, pe alocuri dur, dar foarte natural şi nu atât de simplist cum pare…exact când aveam impresia că nu spune mai mult decât se vede negru pe alb, dădeam peste pasaje care ascundeau o delicateţe cu atât mai impresionantă cu cât nu ieşea în evidenţă, şi o profunzime de nebănuit la prima vedere.
De ce nu m-a dat pe spate totuşi? Poate pentru că problematica romanului nu mă pasionează în mod deosebit…copilăria şi adolescenţa unui puşti rebel. Dar, chiar dacă tema nu este neapărat pe gustul meu, Bukowski construieşte un personaj, în mod clar un antierou, veridic şi intrigant.
Henry Chinaski, alter ego-ul scriitorului după cum am citit în descrierea editurii, este, întâi de toate, un copil chinuit. Are un tată despre care nu poţi să nu te întrebi cum de-l rabdă pământul, pentru că, cel puţin mie, mi-a inspirat dezgust, ca să nu mai spun că m-a enervat pe tot parcursul romanului prin autoritatea de-a dreptul aberantă pe care are impresia c-o exercită. Mama, pe de altă parte, este un personaj destul de anemic, favorabilă copilului de cele mai multe ori, dar neputincioasă în a-i lua apărarea sau în a-i da vreun sentiment de siguranţă.
Copilăria lui Chinaski stă sub semnul grandomaniei părinţilor, al unei falsităţi impuse (tatăl pleca în fiecare dimineaţă de-acasă, deşi nu avea niciun loc de muncă, doar pentru ca vecinii să aibă impresia că munceşte), dar şi al violenţelor repetate. Taciturn şi interiorizat, Henry îşi caută refugiul în tot felul de preocupări, dintre care notarea zilnică a avioanelor care se aud zburând pe deasupra cartierului arată o meticulozitate de neaşteptat din partea lui, dar şi un soi de resemnare.
Fiind mereu încercuit de “ciudaţi”, de copii care nu-i plăceau deloc, dar care pur şi simplu se lipeau de el, Chinaski, în ciuda unei impresii de ursuz, dovedeşte în multe rânduri empatie şi compasiune. Momentul în care suferă pentru că nu poate opri o gaşcă de la a chinui o pisică este evident pentru rezerva de bunătate din sufletul lui.
Adolescenţa devine deja previzibilă, conflictul cu tatăl se acutizează, Henry recurge frecvent la alcool, dar nu devine un teribilist, un puşti dornic să atragă atenţia, din contră, devine cinic şi rămâne în continuare lipsit de ambiţii…O acnee nenorocită îi răpeşte şi şansa la o viaţă socială mai animată. Singura ambiţie care se iveşte discret printre rânduri ar fi aceea de a scrie.
M-a frapat totuşi felul sumbru în care Bukowski redă copilăria şi adolescenţa, în general, pentru că suntem martorii acestor vârste ale unei întregi generaţii, din care scriitorul alege să pună reflectorul doar pe personajele văzute, de regulă, ca antipatice, desconsiderate şi izolate de către ceilalţi…şi totuşi, cam multă răutate şi cruzime printre copiii şi adolescenţii din jurul lui Henry…
Asta este ceea ce mă uimeşte uneori şi în celebrele filme americane a căror acţiune se petrece prin şcoli sau licee, în care o gaşcă de puşti agresează şi bagă spaima în restul copiilor, temă destul de frecventă…Indiferent că sunt grupuri de fete sau de băieţi, întotdeauna există lupte acerbe pentru diferite forme de supremaţie, întotdeauna găştile sunt nişte caste închise cu tot soiul de ritualuri de iniţiere…ceea ce nu prea am văzut prin şcolile noastre, cel puţin pe vremea când făceam eu şcoală…
Revenind la Şuncă pe pâine, n-aş putea s-o recomand ca lectură obligatorie, dar stilul lui Bukowski m-a cucerit şi mor de curiozitate să aflu ce-a mai făcut Henry Chinaski la alte vârste, aşa încât vor urma sigur şi alte romane ale scriitorului.
Ar trebui sa continui cu “Posta”, din pacate nu prea se mai gaseste decat prin anticariate, poate ai noroc…
Si apoi sunt curios ce parere vei avea de “Femei”, poate cea mai interesanta dintre toate (cel putin, pentru barbati!).
Am citit despre Poşta numai de bine, dar nu se mai găseşte…o să caut prin anticariate
‘Posta’ a fost intr-adevar ceea ce am citit cu placere din Bukowski.
‘Femei’ a fost doar o insiruire a experientelor sale sexuale descrise explicit. Fara mare valoare literara… parerea mea.
Nu mai gasesc nicaieri “Posta”. Ai vreo idee? Sau mi-o poti imprumuta
?
(Am mai citit si “Cea mai frumoasa femeie din lume si alte povestiri”. Are omul asta un stil de a scrie foarte sincer si, poate si aceea, superb).
“Sunca pe paine” mi-a atras si mie atentia in librarie, din cauza copertei
Insa cum am citit deja “Femei”, clar nu o sa ma grabesc sa mai iau altceva de Bukowski, asta din urma mi s-a parut o carte – hai sa fiu sincera – proasta. Si nu pentru ca ar contine mult sex si alcool, ci din cauza ca nu are si altceva, e prea seaca.
Se spune ca “Sunca pe paine” este cea mai buna carte a sa, cel putin din punctul de vedere al prozei si al descrierii aventurilor lui Chinaski…
(cel putin, nu vor recunoaste!). Oricum tipul e de laudat pt felul in care si-a dus viata (mai multe am scris in recenzia mea la “Femei”)…
De altfel, nici nu ma astept ca “Femei” sa placa multor femei
Hm, eu nu stiu nici prea multi barbati carora sa le placa respectiva carte (“Femei” adica)
Mie nenea ala mi s-a parut doar un alcoolic singur si trist, daca asta crezi ca e de laudat, eu n-am nimic impotriva, dar pentru mine nu e 
Bineînţeles că Femei va fi foarte curând la citit, că m-aţi făcut foarte curioasă!
Deşi aş prefera să citesc Poşta întâi, că, dacă nu-mi place Femei, nu cred că mă va mai tenta altceva…
Eu am citit-o initial in engleza, si am fost mai mult decat entuziasmat. Mi s-a parut cel mai bun Bukowski, si inca imi mentin parerea. Nu stiu cum suna in traducere, dar tinand cont de cine o semneaza cred ca a iesit foarte bine. Ce pot sa-ti spun, citeste-le pe toate. Eu as incepe cu volumele de povestiri de la RAO, exceptionale amandoua. Si apoi restul
E adevarat, vorbesc in calitate de fan, oricat de stupid ar fi termenul in context. La noi nu s-a tradus inca nici Hollywood, si aceasta e interesanta. Sincer, pentru mine succesiunea ar fi Femei-Posta-Factotum-De duzina (care a fost mai mult un experiment). Poezia lui nu m-a prea atras, sincer sa fiu. Poate nu am avut dispozitia necesara la primele incercari. Oricum, un tip contradictoriu si interesant.
Pentru mine e unul dintre cele mai dure si realiste romane despre copilarie/adolescenta, si iti prezinta un Bukowski, cu exagerarile de rigoare, exact asa cum ma asteptam sa fie. Mai ales ca in multe momente, mai ales din scoala si gradinita, m-am regasit (iertata-mi fie lipsa de modestie). Este crud, este adesea dur, e confesiunea unui personaj atipic pentru lumea reala si extrem de asezata. De normala. Superba si cadenta poetica a stilului, cum bine ai remarcat si tu, cu o economie precisa pe care alti scriitori ar obtine-o greu sau niciodata. Si din ce am citit in doua biografii Bukowski omul nu a exagerat cu nimic. Tatal abuziv, atmosfera, saracia, violenta, acnea care l-a desfigurat, toate au fost tocmai cum le-a scris.
Chiar daca nu te-a marcat Sunca pe paine, citeste-le si pe celelalte. Sper sa iti placa mai mult.
PS: mi se pare ca Posta urma sa se reediteze la Polirom, parca asa citisem undeva. Sper sa nu ma fi inselat. Iar Femei trebuie luata cu un gram de umor.
Mulţam mult pentru acest comentariu detaliat! Intenţionam să mai citesc Bukowski pentru că stilul direct mi-a plăcut foarte mult, mai ales că lasă deschisă fain portiţa spre a se înţelege mai mult decât pare, iar acum, citind comentariul tău, sunt cu atât mai convinsă şi mă bucur că am înţeles mai bine care este succesiunea în care ar trebui să-l abordez
O să continuu cu Femei şi aştept reeditarea de la Polirom pentru Poştă, cred că asta e o veste bună şi pentru comentatorii anteriori
Şi o să caut şi povestirile, pe care le-am şi văzut prin librării, dar nu m-au tentat…
Cred că Femei o să-mi placă pentru că, în ciuda faptului că sunt femeie ( şi sper să fiu iertată de doamnele şi domnişoarele care vin pe aici), sunt un pic misogină, dacă pot să mă exprim aşa