Când am povestit despre Viaţa pe un peron de Octavian Paler, am “sărit” peste decalog…Erau multe, prea multe paragrafe pe care voiam să le transcriu şi m-am gândit că poruncile geniale merită consemnate separat “Poate că omul s-a obişnuit să i se poruncească. El îşi permite să fie surd la rugăminţi, dar devine atent când i se porunceşte. Prima poruncă: Să aştepţi oricât. A doua poruncă: Să aştepţi orice. A […]
» Read more
Mi se pare foarte greu să scriu despre Viaţa pe un peron ca un tot, îmi vine mai degrabă să iau fiecare idee care mi-a atras atenţia şi s-o disec până scot sufletul din ea, aşa cum am avut eu impresia că a făcut cartea cu mine. Poate că pornirea asta un pic sadică de a o stoarce până la ultima picătură vine din micile revolte pe care le-am simţit […]
» Read more
“În schimb, eu n-aş putea proceda altfel. Mă aprind şi pe urmă tot eu pun flacăra pe un bloc de gheaţă. Pentru că astea au fost pasiunile mele, flăcări pe un bloc de gheaţă, încercări disperate de a ieşi din imobilitate, din cleştele ezitărilor. E un lucru destul de cunoscut că timizii sunt uneori mai curajoşi decât curajoşii. Ei au îndrăzneli de care un om normal nu e în stare. […]
» Read more