“În schimb, eu n-aş putea proceda altfel. Mă aprind şi pe urmă tot eu pun flacăra pe un bloc de gheaţă.

Pentru că astea au fost pasiunile mele, flăcări pe un bloc de gheaţă, încercări disperate de a ieşi din imobilitate, din cleştele ezitărilor.

E un lucru destul de cunoscut că timizii sunt uneori mai curajoşi decât curajoşii. Ei au îndrăzneli de care un om normal nu e în stare.

După cum nehotărâţii sunt capabili de pasiuni nebuneşti.

Numai că eu în zadar mă avântam. După o vreme ajungeam de unde am plecat. Pe peron, domnilor. Blestemat caracter. Totdeauna m-am reîntors pe peronul meu să reîncep să aştept şi apoi să mă apuc de altceva.”

Octavian Paler – Viaţa pe un peron