Libertatea reala

Cunosc oameni liberi…putini, e drept, dar exista…

Sunt acei oameni care nu se tem si nu dau inapoi de la a raspunde sincer si deschis la orice intrebare si, indiferent daca o fac sau nu in fata cuiva (din motive care tin si de dorinta de a raspunde sau de persoana care intreaba) ei pot totusi raspunde la orice intrebare in primul rand in fata lor. Sunt acei oameni care nu-si traiesc viata ascunzandu-se…cu totii jucam mai multe roluri in viata asta, dar mi se pare important ca rolurile pe care le jucam sa insemne doar redarea mai multor laturi reale ale esentei fiecaruia si nu doar ignorarea ei si copierea atitudinilor, parerilor si viziunilor celorlalti…

Atat de multi oameni sunt prea preocupati sa-si satisfaca nevoia si slabiciunea de a placea, de a se impune, de a impresiona si abordeaza metoda, aparent cea mai usoara, de a copia si de a isi imbraca felul de a fi in atatea straturi de “a parea” asa cum “prinde la public”, incat, la un moment dat, nu numai ca in realitate nu sunt placuti pentru esenta lor, pentru cum sunt ei, desi de cele mai multe ori aceasta esenta este mult mai buna decat acea aparenta, adoptata, dar chiar intampina probleme in a se regasi, in a se mai cunoaste cu adevarat…Ajung sa fie atat de inchistati in cusca aparentei si a falsei personalitati incat nu mai gasesc alta forma de “eliberare” decat revolta si lupta irationala cu viata lor, luptand indirect cu ei si producandu-si in realitate mai multa suferinta decat eliberare…Cand, de fapt, nu exista nevoie de eliberare din viata pe care o traim daca suntem cu adevarat liberi…
Libertatea…probabil unul dintre cele mai subiective concepte, asta si pentru ca sunt multe “categorii” de libertate…vorbim de libertate individuala si vorbim de libertate colectiva, vorbim de libertate interioara si vorbim de libertate exterioara. Daca in ce priveste libertatea colectiva, desi ca tot omul am si eu o opinie, nu cred ca am cunostintele necesare pentru a-mi da cu parerea despre ce inseamna ea, cum se obtine, cum ar trebui abordata, inteleasa si “practicata”, in ce priveste libertatea individuala, imi permit sa-mi analizez propriile trairi si sa le observ pe ale altora…

Si uite-asa, descopar eu la un moment dat in viata mea, acum ani buni, ca libertatea exterioara depinde obligatoriu de libertatea interioara…da, stiu nu am descoperit America, au gandit-o muuulti inaintea mea si chiar a spus-o foarte frumos Mahatma Gandhi: “Libertatea exterioara la care ajungem depinde de gradul de libertate interioara pe care il dobandim.” Ei bine, putea s-o spuna Ghandi si de zece ori, sa o mai spuna si altii si sa o citesc in cartile mele preferate…pana cand nu am trecut prin etapele personale care au dus la a simti asta, nu s-a cristalizat cu adevarat in mine. Ce sa fac?! Asa sunt eu…chiar daca rational pot intelege si pot vedea realitatea si adevarul demonstrat, argumentat, evident, pana nu simt acel adevar, de fapt nu-l impartasesc cu adevarat si, daca la unele ma raportez imediat, pentru altele am nevoie de etape si experiente sau experimente…Pot fi perfect de acord din punct de vedere rational ca 1+1 = 2, dar daca eu simt ca fac de fapt 25, atunci la asta ma raportez…

Destul cu divagatul, vorbeam despre libertate…In recenta postare despre Parole, faceam conexiunea “Libertate – cunoastere – acceptare – asumare”. Daca libertatea individuala inseamna libertate exterioara si libertate interioara, iar daca cea exterioara este dependenta de cea interioara, pe cale de consecinta, pentru a fi liberi, trebuie sa dobandim libertatea interioara…si de aici conexiunea mea de mai sus.

De ce cunoastere? Pentru ca libertatea mea interioara are evident legatura cu mine, cu interiorul meu, de acolo porneste si inseamna ca trebuie sa-l cunosc…cam asa vad eu ca se intampla debutul in a obtine libertatea interioara.

De ce acceptare? Sa fiu libera nu inseamna sa fac cutare sau cutare lucru, ci inseamna sa ma manifest neingradit, nu?! Ei, nici chiar asa, ca prin neingradit se poate intelege multe…sa ma manifest de fapt asa cum sunt, ceea ce inseamna in primul rand sa ma accept. Buuun, dar acum intervin oaresce ingradiri, una interioara si una exterioara, exista niste reguli, nu vreau sa le numesc sociale, ci umane…conceptul de libertate fiind mai larg, invatam destul de repede ca libertatea individuala nu ar trebui sa atace libertatea celorlalti si nici sa fie atacata de ceilalti si, in atare context, conteaza “cum sunt”. Daca, in procesul cunoasterii, constat ca asa “cum sunt” nu imi poate asigura libertatea individuala, pentru ca risc sa o amenint pe a altora sau pentru ca pur si simplu ceva nu imi place mie, procedez la niste schimbari interioare care vor genera si schimbari exterioare, fie ca e vorba de optica, fie ca e vorba de atitudine sau de altceva…Nu fac doar false schimbari de invelis care sa placa altora, ci schimbari interioare care sa ma satisfaca pe mine. Acceptarea nu trebuie sa vina ca o axioma…am nevoie sa ma accept pentru a fi libera, dar nu trebuie sa ma accept oricum, trebuie sa fac in asa fel incat sa schimb ce nu accept si sa ajung cat mai aproape de ce pot si vreau sa accept ca fiind “eu”, fara insa a exagera si a devia de la esenta mea, fara a copia si a adera la feluri de a fi care nu ma caracterizeaza si vin in contradictie cu interiorul meu. A face asta inseamna cumva a-ti parodia felul de a fi…

Si de ce asumare? M-am acceptat si acum ma asum pe mine, adica imi asum consecintele a ceea ce inseamna “cum sunt”, ce imi poate aduce felul in care am acceptat ca sunt. Necesitatea de asumare poate sa vina cumva si din subiectivismul pe care il avem cu totii…ok, eu m-am acceptat, dar poate ca ceea ce consider eu ca fiind acceptabil, nu este vazut la fel de catre ceilalti. Fara a ameninta sau ataca in vreun fel libertatea celorlalti, imi asum ca acel “cum sunt” nu este acceptabil pentru toata lumea…Nu contest ca avem nevoie de ceilalti, suntem interdependenti, dar libertatea depinde si de cat ne raportam la ce considera ceilalti “acceptabil”. Daca am ajuns pana aici, ne-am cunoscut, ne-am acceptat si ne asumam consecintele felului de a fi, printre care si aceea ca nu toti vor fi de acord cu noi, ca nu toti ne vor placea, atunci avem sanse sa fim liberi Smile

Referitor la asumarea sinelui, am citit recent la Delfilina o fraza care mi-a placut foarte mult “adevarata libertate nu poate fi atinsa prin iesirea din sine – in vederea respingerii lui – ci numai prin asumarea lui integrala”.

Si gata?! Am dobandit libertate interioara, care se va traduce si in libertate exterioara si totul este minunat?! De fapt avem vreodata libertatea individuala totala? Nu…pentru ca noi oamenii suntem intr-o continua schimbare, ni se schimba prioritatile, ni se schimba reactiile, sentimentele, conceptiile si tot asa…cel putin eu asa cred, desi se spune ca oamenii nu se schimba…poate nu in esenta sau nu de pe o zi pe alta, dar se schimba. Transformandu-ne mereu, suntem de fapt intr-un continuu proces de dobandire a libertatii interioare…constatam ca ne-am schimbat intr-un anume sens si iarasi acceptam, ne asumam. Evident, cel mai greu este cand nu suntem de acord cu schimbarea, si din nou intervine un moment de deriva in acceptare si asumare…trecem cu bine peste el si poate urma un altul si tot asa…dar acest proces este mult mai usor si vine oarecum de la sine dupa ce-am trecut deja prin el, l-am constientizat si s-a creat o baza de libertate interioara…

Ce-am povestit eu aici se bazeaza in primul rand pe experienta personala inca in experimentare pentru urmatoarele decenii Big Smile si partial pe observarea celorlalti…stiu ca nimic nu este nou si as fi curioasa sa aflu si alte experiente si concluzii personale legate de libertate…

28 comments

  • Delf

    Rândurile tale, grăitoare ca de obicei, se axează pe libertate în postura ei ontologică, de definire a propriei persoane. E un subiect colosal. Am senzaţia, din ce în ce mai acută, că oamenii îşi ratează sensul existenţei tocmai pentru că nu l-au deprins, în prealabil, pe cel al libertăţii. A fi liber înseamnă, la limită, a şti să trăieşti.
    Cealaltă latură a libertăţii se regăseşte în ceea ce se cheamă liber-arbitru, în posibilitatea de a alege ceea ce îţi doreşti. Se vădeşte aici conexiunea cu voinţa.
    Dincolo de registrul signaletic, libertatea presupune luciditate, autocunoaştere şi-un teribil curaj. Hmmm… îmi vin în minte prea multe lucruri deodată pentru a le expune simultan.
    Mai vreau doar să-ţi mulţumesc. Atât.

  • Rontziki

    @Delf: Perfect spus ca oamenii isi rateaza sensul existentei tocmai pentru ca nu l-au deprins pe cel al libertatii…E suficient ca uneori ne simtim ca frunze in vant datorita "destinului" si neputintei liberului arbitru, ca sa ne mai simtim asa si pentru ca ignoram ce e in puterea noastra…
    Ma bucur ca suntem pe aceeasi lungime de unda Smile Mi-a fost greu sa scriu postarea tocmai pentru ca imi veneau mai multe in minte si riscam sa ating doar tangential si subiecte precum liberul arbitru Smile Dar ma roade si tema asta de cativa ani si urmeaza Smile

  • LOLITA

    Titlul e sugestiv si incitant in acelasi timp! M-am gandit si eu de multe ori care e libertatea reala… Undeva intr-un post spuneam ca noi nu suntem prizonierii destinului, ci doar ai propriei minti. Perceptia diferita pe care o avem fiecare despre viata ne ingradeste si libertatea. Cel mai greu e sa ne sondam interiorul, sa ne descoperim si cred ca atunci cand vom reusi cu adevarat acest lucru vom fi si liberi. Fiind perpetuu in schimbare, intr-o continua cautare si preocupati de autoanaliza si psihanaliza ne incorsetam mintea cu limite, ziduri ale propriilor prejudecati, dileme si experiente de viata. Bineinteles ca si ceilalti ne pot ingradi libertatea, dar lupta ce o avem de purtat e cu sinele. Asa vad eu cel putin!
    O saptamana usoara!

  • Rodica

    Hmmm,libertatea!!!!Pai cum sa fi liber cand esti legat cu atatea lanturi(nu neaparat fizice),si altii sunt legati de tine?Cum sa fi liber,fara sa te gandesti ca extinderea aripilor tale poate incalca teritorii ce nu le posezi?
    Cu toate ca trebuie sa fi liber ca sa faci si binele si raul;dar insa care-ti foloseste?
    Cred ca ar fi cazul sa nu mai feliem libertatea in categorii si s-o privim in ansamblu,iar pe noi in interiorul ei.
    Cum ne raportam la libertate?Ca pana sa dezlegam celelalte taine,trebuie sa aflam care e raportul nostru personal cu Totul.
    Poti fi liber si daca esti ascultator(nu obedient),si daca respecti ceva(fara obligatii),si daca iti impui limitari tocmai pt.a ti le testa.Disciplina poate fi libertate,precum si haosul.
    Ce alegem noi sa fim?
    Conceptele aristoteliene ne-au ajutat sa clarificam situatia,dar atat,drumul e lung si ochii trebuie tinuti deschisi si inima calda!
    Ne lipseste raportarea la Arhetip,eu cred ca"Adevarul ne face liberi"!(dar aici e o intreaga discutie)
    P.S:iar omul nu cred ca poate fi considerat liber doar pt ca se exprima deschis,nu se ascunde…etc

  • pheideas

    Felicitari, ai surprins esenta. Exista doua feluri de libertate – cea interioara, adica cum vede fiecare, in functie de valori, repere, educatie si libertatea exterioara – cea de grup, societate, conjuncturi. Cele doua sunt strans legate. Iti marturisesc cu mana pe buric ca pe vremea lui ceausescu ma simteam mai liber decat acum.
    Un alt exemplu … o prietena a plecat cu sotul ei la Riyad pentru mai multi ani. Acolo nu avea voie sa faca nimic. Am intrebat-o: te-ai dus sa vizitezi Iordania, Bagdadul ? S-a uitat la mine patrat. Habar nu avea despre ce vorbeam. Fiecare om are notiunile sale despre libertate. Sunt oameni care se simt liberi intre patru pereti, iar altii care si pe Pamant se simt inchisi. Ma refer la cei care cred in teoriile conspirationiste. Libertatea nu tine de spatiu, materie, ci de spirit. La om cel putin.
    Nu cred ca exista libertate exerioara. Mai binezis, libertatea exerioara este o extensie a celei interioare. Am sa dau un alt exemplu.
    Un alb naufragiza pe o insula in Pacific. Acolo intalneste un bastinas caruia ii povesteste despre cat de mare e pamantul. Si ce trist e ca nu poate sa plece de pe insula. Bastinasul, care in viata lui nu vazuse alte lumi era fericit. Omul este fericit, atata vreme cat libertatea interioara este mai mica decat cea exterioara.

  • Rontziki

    @Lolita: asa este, ne incorsetam de cele mai multe ori singuri tocmai pentru ca realitatea este subiectiva si depinde de perceptia fiecaruia Smile, dar daca incercam macar sa impacam propria conceptie cu sinele, avem ceva mai multe sanse…eu cred ca cei mai multi ignora sa-si sondeze de fapt interiorul si, nestiind de unde pornesti, e cam greu sa stii incotro te indrepti Smile

  • Rontziki

    @Rodica: sunt de acord cu tine ca insasi disciplina poate insemna libertate, daca este asumata, nu acceptata ca pe ceva impus…Si libertatea exterioara este de fapt doar o aparenta fortata atunci cand nu este de fapt rezultatul unei libertati interioare, adica exact cunoasterea, acceptarea si asumarea propriei persoane, evident, asa cum spuneam, in forma care sa nu ameninta in nici un fel libertatea sau binele celorlalti. Nu a face ceva doar pentru ca trebuie sau pentru ca asa se face inseamna sa urmezi o linie cu adevarat corecta, ci doar acceptand si asumandu-ti in forul interior ceea ce faci, urmezi linia fara sa risti deraierea.

  • Rontziki

    @pheideas: Multumesc! Smile
    Exact, libertatea este foarte subiectiva si tine intr-adevar de spirit Smile Libertatea exterioara reala este o extensie a celei interioare, libertatea exterioara, doar ca manifestare, poate fi o aparenta nebazata pe nimic in interior, din contra, bazata pe un haos Smile
    Si crezi ca bastinasul nu era cu adevarat liber? Eu il consider poate mai liber decat cineva care dispune doar de o libertate inconjuratoare (nu-i zic exterioara, ca e alt concept), dar nu dispune de cea interioara.

  • cdmitroi

    "Libertatea e un concept total depasit". (Parazitii)
    Libetate=fericire=iubire=dragoste=ura
    Oamenii asa i-au zis sentimentului pe care, un filozof l-a lansat printr-o idee.
    Daca tu est fericita ca ai fost la coafor si ti-ai vopsit peru, iubitul-sotul e trist ca ti-ai schimbat culoarea parului, se supara, te superi… rezulta nu mai esti fericita, deci, esti sau nu fericita cand iti vopsesti peru. Pai nici tu nu stii Grin. Mai vrei detalii???

  • cdmitroi

    Dar libera???

  • Rontziki

    @cdmitroi: Big Smile foarte tare!
    Lasand la o parte ca de obicei barbatii nu observa amanunte de-astea precum culoarea parului, daca tot e vorba de parul meu, ar trebui sa se bucure ca am facut o schimbare care ma face fericita si nu ma mai aude plangandu-ma intruna de par…deci pot trece la garderoba Big Smile)
    Sunt sau nu fericita ca mi-am vopsit parul…hm, am fost toate culorile (mai putin negru) si n-a comentat nici unul Smile, ori sunt eu destul de libera, ori au avut ei alte criterii sau alte motive de comentarii Big Smile

  • Anonymous

    Ca nu au observat nu credn cred in schimb in atitudinea sociala de a nu ii zice unui sau alteia ce crede sau ce simte despre anumire schimbari.
    Dar, revenind la postul tau, mi se pare atat de relativa starea de libaeraten incat nu o mai bag in seama. Incerc sa ignor sensul si pastrez starea.
    Si, ce culoare avem acu?(Cdmitroi)

  • Rontziki

    @cdmitroi: asta e important, sa ai starea Wink
    Acum suntem aceeasi culoare de vreo 2 ani Grin

  • cdmitroi

    pai acu 2 ani eu nu ma vopsisem…inca Razz. Si chiar daca m-as fi vocsit, tot nu tin minte.

  • Saturnianul

    Am tot stat să mă gîndesc ce aş putea comenta. Prin faptul că, privit din punctul fiecăruia de vedere, atît libertatea exterioară, cît şi cea interioară au valenţe diferite, şi prin acela că există atîtea tipuri de libertăţi, arată cît de fluid este acest concept care ne cam scapă printre "degetele" conştiinţei. Ne cam place să complicăm lucrurile.

    Am multiplicat fără rost entitatea conceptuală numită "libertate". Ar trebui să aplicăm principiul lamei lui Occam: libertatea este ceea ce face fiecare fără să încalce libertatea celorlaţi.

    Celelalte libertăţi nu sunt decît nişte concepte plămădite din aluatul esenţei, din nevoia omului pentru varietate. Un fel de creaţii care-l depăşesc pe creator: complicăm noi înşine lucrurile şi pe urmă ne mirăm cît de complicate sunt, nemaiputînd să le stăpînim.

  • Rontziki

    @Saturnianul: sunt de acord cu tine ca a complica lucrurile si a le diseca poate crea mai multa confuzie decat lamurire, dar asta nu inseamna totusi sa ne limitam la a nu analiza deloc si aici reiau ce a spus Delf mai sus si anume ca oamenii isi rateaza sensul existentei tocmai pentru ca nu l-au deprins pe cel al libertatii. Uneori este necesar nu sa complicam lucrurile, ci doar sa le cunoastem pentru a sti cum ne raportam la ele si pentru a ne face viata mai frumoasa Smile

  • Saturnianul

    @Rontziki: De acord cu tine, trebuie să cunoaştem lucrurile. Dar de ce nu le putem cunoaşte exact aşa cum sunt şi simţim nevoia să le complicăm.

    Iar în ce priveşte libertatea nu ştiu ce ar putea fi cunoscut, legat de ea, în afara noastră. Ne cunoaştem pe noi, cunoaştem şi libertatea. În exterior ea e simplă, noi am complicat-o "feliind-o" în mai multe, cîte o felie pentru fiecare grup adept al unei concepţii legate de ea.

  • Rontziki

    @Saturnianul: pai exact despre cunoastere vorbeam si in postare, mai exact de cunoasterea de sine…
    Asa cum ai spus si tu, sunt mai multe tipuri de libertate, una e libertatea unui individ si alta e libertatea unui popor de ex si apoi, raportat la indivizi, conceptul e subiectiv, fiecare intelegand libertatea in felul propriu…
    Cred ca nu inteleg la ce te referi cand vorbesti de complicat lucrurile Smile

  • Saturnianul

    @Rontziki: Bon, cred că am complicat şi eu lucrurile încercînd să explic de trebuie să fie simple Grin

    O s-o fac mai simplu: libertatea e una, aia care se discerne din interacţiunile umane. Ce face fiecare în el însuşi nu prea interesează libertatea decît în momentul cînd persoana reacţionează în afara ei.

    De ce trebuie s-o facem mai multe? Interioară, exterioară, religioasă, fizică, spirituală etc. Prea complicat. Cînd am putea face hai să zic cel mult două: exterioară şi interioară. Celelalte sunt create în mod artificial pentru că, de fapt, sunt incluse în astea două.

  • cdmitroi

    @inelaru si rontzy: eu vreau sa fiu liber sa nu mai fiu constrans de o societate cu ochelari de cal, cu principii si valori care nu au de a face cu fiinta umana. in zilele noastre nimic nu e liber, nimeni nu e liber, nici macar cainele comunitar, totul e constras de legi si canoane din cele mai bizare. ex. neamtu are voie si e sanatos sa ragaie si sa faca partz cand ii vine, noi nu…unde e libertatea? (vai ce exemplu mirositor, scuzeRazz)

  • Rontziki

    Draga Inelarule (mi-a placut formulareaBig Smile, parerea mea e ca are importanta si ce se petrece in fiecare, pentru ca interactionam unii cu altii Smile
    Eu sunt de acord cu tine ca de-asta am dezbatut libertatea interioara si libertarea exterioara, nu si altele Smile Uf, ma bucur ca suntem de acordSmile

  • Rontziki

    @cdmitroi: ehe, si eu as vrea acelasi lucru, dar nu depinde doar de noi…intram deja in povestea mentalitatii si putem sa scrie despre ea oricat ca tot nu se schimba asa cu una, cu doua…

  • Saturnianul

    @cdmitroi: Matale uiţi un lucru. Dacă tragi un pîrţ atentezi la libertatea mea… olfactivă (na, că am mai inventat una Razz) că poate pe mine mă deranjează mirosul Big Smile

  • Saturnianul

    Dragă Rontzikule, Inelar sună frumos dar nu uita că tot inelar e şi unul din deştele mîinii. Deja e o declasare pentru mine, iar tu atentezi la libertatea mea… sentimentală pentru că abuzezi de emoţiile mele. În condiţiile în care ştii că mă emoţionez repede Big Smile)

  • Rontziki

    @Saturnianul: uof, cu emotiile astea Big Smile bine, dom'le, nu-ti mai zic Inelar, treaca de la mine… Big Smile

  • cdmitroi

    @omul de pe inele: ca sa ma pot gandi la tine, tre sa nu fiu stresat, deci linistit la burtaRazz
    @rontzy: mai lasa draga emotiile Grin

  • Pingback: Despre dependenţă | Evantaiul Memoriei

  • Pingback: "Omul care mânca lumea" sau ce înseamnă să fii liber?! | Evantaiul Memoriei

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.