Leapşă cu amintiri de vacanţă

Bianca m-a provocat la o leapşă despre prima vacanţă petrecută pe meleaguri străine.
Pentru că prima călătorie în afară a fost o nebuneală, de fapt, o plimbare pe fugă cu maşina spre Verona, cu o mică oprire în Viena şi cu diverse peripeţii, când nu am apucat să vizitez mare lucru, am ales să-mi amintesc prima vacanţă la Paris.
Despre plimbările mele la Paris am mai povestit pe scurt în 2009, aici, şi în 2010, aici, dar prima întâlnire cu Parisul s-a petrecut înainte de a avea blog.
O săptămănă la Paris…mai mult decât în visul meu!
Şi a fost într-adevăr de vis! Louvre, Versailles, Musée d’Orsay, Montmartre, Champs-Élisées…pe unde n-am bântuit…
Prietena mea, Anca, cea care m-a “forţat” să mă duc, făcuse cercetări pentru fana nebună a filmului Amélie, găsise Café de Deux Moulins şi n-a rezistat să nu-mi spună încă din prima seară despre cafenea, deşi era hotărâtă să mă surprindă la faţa locului. Însă, bucuria a fost cu atât mai mare, nu mai aveam răbdare şi nu-mi venea să cred că o să mergem la cafeneaua unde se filmase filmul. Tre’ să recunosc că, cu tot farmecul Parisului, acela a fost momentul cel mai fericit al vacanţei
Ce să povestesc despre Paris să nu ştiţi deja?!
Dincolo de muzeele celebre şi de locurile încărcate cu istorie, pentru mine Parisul rămâne o stare, o atmosferă, pe care o percep şi prin prisma literaturii, a filmelor şi a muzicii…şi nici nu vreau să fie altfel.
Mai mult decât atât, întâmplător, prima vacanţă la Paris a însemnat pentru mine primul moment de linişte după nişte ani, să zicem, mai grei, săptămâna aceea mi-a adus un fel de “trezire” şi conştientizare, iar nişte decizii absolut necesare atunci au venit de la sine, aşa că Parisul are, într-un mod subiectiv, un fel de putere nevăzută care mă aduce faţă în faţă cu mine şi mă ajută să văd totul şi din alte perspective. Ştiu, este puterea pe care i-a dat-o întâmplarea şi pe care eu continuu să i-o atribui…
Am aberat destul…aşa o iau mereu pe mirişte când mă afund în amintiri
Vă las cu aerul Parisului, atât cât am reuşit să surprind în imagini, pe vremea când făceam poze cu o săpunieră şi, oricum, habar n-aveam să le fac.
Hai ca sunt frumoase pozele
Ma bucur ca ai raspuns la provocare. Parisul ramane si pentru mine o stare, un vis devenit realitate, insa cele 6 zile de Paris (din care una la Disney) au fost extrem de putine, am facut atat de putine in Paris, au mai ramas atatea de facut ca m-am si gandit da fac o lista cu ce vreau sa fac data viitoare si sa ma pun sa caut bilete ieftine de avion. Oricum nasa, care iubeste Parisul enorm ma tot impulsioneaza (http://www.vulpitza.ro/)
Mulţam pentru provocare
Am fost deja de vreo 3 ori şi tot mai am în minte o mulţime de locuri unde nu am ajuns, de idei despre ce aş vrea să mai fac…la anul tre’ să mai fac o vizită Parisului 
Cred că niciodată nu ajunge timpul pentru câte sunt de făcut în Paris
Suuper! Si mi-ai facut dor de Paris 8->. Cu toate punctele mai putin senzationale din cauza carora abia asteptam sa ma intorc acasa, mi-a ramas in suflet drept locul de care nu ma satur niciodata sa-l revad. Nu as putea spune de ce. Are… “ceva”
Şi mie mi-e dor de Paris, cred că s-a simţit asta
Exact, are un “ceva” care te face să mai vrei 
Pingback: Despre nebunia obisnuita » Blog Archive » Prima vacanta in strainatate
Mi-ai dat o idee pentru viitoarea vacanta
Numai ce m-am intors de la Roma si inca nu m-am dezmeticit, a fost frumos ca intr-un vis.
, deci am facut o gramada pe drum, dar a meritat, am ramas cu amintiri placute.
Prima vacanta petrecuta in afara a fost un weekend prelungit in Grecia, cu colegii de liceu si diriga, la sfarsitul clasei a douasprezecea. Am fost cu un autobuz
Mmm, Grecia…da
Poate preiei leapşa şi depeni amintirile primei vacanţe 

Dacă ar fi după mine, mi-ar plăcea că trăiesc din vacanţă în vacanţă