Pe sarite din Paris…
Primul lucru care imi vine in minte cand ma gandesc la Paris este Cafe des Deux Moulins…
In caz ca nu ati recunoscut-o, este cafeneaua din Montmartre, pe Rue Lepic, in care s-a filmat Amelie 
Si-a schimbat putin look-ul fata de acum un an cand predomina rosul si era mai usor de recunoscut…
Iar meniul contine delicioasa Creme brulee d’Amelie care are crusta crocanta exact ca in film
In rest, evident ca am vizitat o multime de locuri pentru care Parisul este celebru
Cel mai aproape de sufletul meu ramane insa Montmartre…cu Moulin de Radet, una dintre putinele mori de vant ramase in zona, cu artistii ambulanti si desenele expuse, cu muzica live cantata pe strazi la diverse instrumente…nu am remarcat vreo Edith Piaff, dar mi-a placut ce-am ascultat
Pe Rue Poulbot, am avut ocazia sa admir si o parte din lucrarile lui Salvador Dali in Espace Dali Montmartre.
Trecand de multe ori prin statia de metrou, Bastile, decorata cu imagini reprezentand un omagiu adus Revolutiei Franceze, ma gandeam cum ar fi daca am avea si noi cateva statii decorate similar, mai ales ca denumirile de statii de metrou de la noi invoca tot felul de momente si figuri eroice…
In ultima zi, am facut o vizita la muzeul figurilor de ceara, Musee Grevin. Nu l-am prins in cea mai buna forma, pentru ca lipseau destul de multe personaje din cele descrise in prezentarile muzeului si din cele pe care speram eu sa le vad, dar m-a impresionat atmosfera creata in jurul celor existente…statuile de ceara ale interpretilor, precum Charles Aznavour, Ray Charles, Phil Collins, Luciano Pavarotti etc erau expuse in camere amenajate sub forma de baruri sau sali de spectacol, in care se ascultau melodiile lor. Lipseau insa de la apel Edith Piaff, Joe Dassin, Garou si alti preferati de-ai mei.
Mai multe camere dedicate istoriei Frantei, altele dedicate sportului…arta prezenta si ea prin cativa pictori si scriitori.
Personajele si scenele erau luminate astfel incat sa se creeze atmosfera specifica si, din pacate nu era permis fotografiatul cu flash, asa ca putine poze au calitatea dorita.
Am reusit sa ma intorc si cu alte cateva imagini foarte dragi mie:
Caruselul din Jardin de Tuileries
Caruselul aflat la baza Tour Eiffel
Si, bineinteles, caruselul din Montmartre
Nu pot incheia fara o melodie de Yann Tiersen cu imagini din Amelie
Frumos prezentat. Dupa ce am citit postul cu poze parca tomai am revenit eu de la Paris. Minunat. scuze…merveilleux
Multam! Si eu sunt inca dusa si ma stradui sa reintru in cotidian
Bine revenişi Rontzik de pe plaiuri pariziene. Frumoase imagini. Sper ca te-ai simţit bine acolo.
Bine te-am regasit! An mai tras cu ochiul pe plaurile blogicesti si cat am fost plecata (uof, dependenta asta de internet
Multumesc! M-am simtit f bine, dar reintrata in valtoarea zilnica, aproape ca incep sa uit…noroc cu pozele
Am văzut că mirajul parizian nu te-a furat de tot şi ai mai dat cu ochiul pe bloage lăsînd cîte-un comentariu şi pe la mine
Şi o întrebare… tehnică: cu ce companie ai zburat
Paris? Unde-i asta?
@Mario Barangea: Daca iesi din Bucuresti prin Militari, tii drept si la un moment dat faci stanga, cred, si mergi cam vreo 2500 km
)
Pingback: Eterna frumuseţe efemeră... | Rontziki
Pingback: Leapşă cu amintiri de vacanţă | Rontziki
Pingback: Le fabuleux destin d'Amélie Poulain | Evantaiul Memoriei