Midnight in Paris

mipCum să vă povestesc despre acest film fără să vă povestesc, de fapt?!

E un Woody Allen mai puţin Woody Allen decât alte filme ale lui, adică e ceva mai comercial, dar, cu toate astea, poartă amprenta regizorului şi nu poată să nu placă…zic eu…mai ales că Woody Allen îmi confirmă că nu sunt singura care, aşa cum vedeţi în dreapta sus, şi-ar fi dorit să trăiască în altă epocă!

E drept că personajele filmului ştiu exact când şi-ar fi dorit să trăiască, iar eu nu pot decât să-mi imaginez cum va fi când se va descoperi plimbarea prin timp(uri) şi voi avea ocazia să hoinăresc prin diferite epoci pentru a alege Big Smile

Gil (Owen Wilson), un scriitor care câştigă bani ca şi scenarist, cu speranţa că, la un moment dat, va publica un roman de succes, şi Inez (Rachel McAdams) sunt în vacanţă la Paris, împreună cu părinţii ei. Urmează să se căsătorească, dar este evident, încă de la începutul filmului că nu prea au ce căuta unul lângă celălalt.

Puţin câte puţin, programele lor se conturează separat, iar Gil explorează Parisul într-un mod inedit…artă, literatură, muzică, iar scenariul este foarte fain! (semnat tot Woody Allen)

Distribuţia este de zile mari, ca să zic aşa: Owen Wilson, care mie nu prea-mi place, dar rolul i se potriveşte foarte bine, Marion Cotillard, care a fost motivul pentru care am vrut neapărat să văd filmul, ea şi Parisul, Rachel McAdams, care joacă foarte bine în rolul femeii care cere palme, Adrien Brody, Carla Bruni şi alţii. Nu vă spun ce roluri au, pentru că, poate unii dintre voi nu veţi fi aflat foarte multe despre film şi veţi avea aceleaşi surprize foarte plăcute pe care le-am avut şi eu la vizionare.

A, şi să nu uit: primele minute din film au ca personaj principal…Parisul…superb!

10 comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.