Când mă fac mare, vreau să fiu…

Tetris şi LiaLia m-au provocat la o leapşă de testat memoria şi n-a fost chiar uşor, adică mi-a luat ceva timp şi efort să-mi aduc aminte ce voiam eu să devin când urma să mă fac mare…

Incursiunea prin visele din copilărie mi-a amintit de filmul The Kid, când puştiul constată dezamăgit “Am 40 de ani, nu sunt căsătorit, nu pilotez avioane şi nu am câine. O să mă fac mare ca să ajung un ratat.” Cam aşa se poate vedea, cu ochii copilăriei, viaţa de om mare.

În ce mă priveşte, nu cred că, dacă-mi urmam exact vreunul din visele despre care o să vă povestesc, viaţa mea ar fi fost cu totul altfel, pentru că nu pot spune că am avut aşa nişte vise măreţe, ci cred că am urmat nişte faze clasice, ca majoritatea fetiţelor din perioada aceea.

Unul din primele vise de mare angajament a fost să mă fac croitoreasă…nu designer vestimentar, nu creator de modă, nu se inventaseră pe vremea aia, cel puţin nu pentru mine. Aveam să aflu ceva mai târziu de existenţa lor, dar pe la câţiva ani, în satul în care am copilărit, nu se auzise nici măcar de Coco Chanel Big Smile

De unde aşa o dorinţă arzătoare?! Am mai povestit eu pe aici că păpuşile cu care m-am jucat (până destul de târziu) nu aveau rochiţe de schimb, veneau cu o rochie şi gata, iar eu nu puteam să le ţin cu aceleaşi haine zi de zi, aşa încât mergeam frumuşel la croitoreasa din sat, tanti Tincuţa se numea, şi-mi dădea restul de materiale, “corcoaţe”, cu care croiam păpuşilor tot felul de minuni. Se întâmpla uneori să aibă mai puţine comenzi sau să-i ajungă materialele la limită pentru ce lucra, ca să nu mai spun că nu toate imprimeurile erau pe gustul meu, aşa că vă daţi seama că tanti Tincuţa era pentru mine un zeu atotputernic Big Smile
Cum să nu-ţi doreşti să devii croitoreasă în atare condiţii?! Smile

Cam prin aceeaşi perioadă, se “băteau” în mine mai multe aspiraţii, de fapt…Pe de-o parte, manifestam reale talente de showbiz, pe de altă parte, tovarăşa educatoare (era tovarăşa şi noi eram şoimii patriei ) îmi influenţa aspiraţiile în fiecare zi.

Să vă spun cum stătea treaba cu showbizul: aproape în fiecare seară, în special în serile mai lungi de iarnă, mamaie avea parte de un întreg spectacol. Dacă ne gândim că programul la tv era foarte scurt şi aproape la fel în fiecare zi şi că eram unica nepoată adorată din zonă, e clar că ea era în culmile fericirii urmărind show-ul. One girl show, dar conţinea de toate: recitam, cântam, dansam şi nu numai, pentru că şi prezentam momentele…îmi amintesc de introducerile mele a la Mamaia ’82: “Stimaţi spectatori, printre noi în această seară…, care vă va prezenta un moment de…” Big Smile)

Pentru că nu auzisem de one man show şi pentru că momentele, în special cele de dans, presupuneau prezenţa pe scenă a unui grup, introduceam ansamblul respectiv, fără să conteze că pe scenă se producea doar o fâţă de copil Big Smile

Referitor la dans, trebuie să spun că nu aveam decât două variante: dansuri populare şi balet. Dacă pentru dansurile populare aveam întotdeauna mai mult de un costum, pentru că asta prestam şi la grădiniţă la serbări, pentru balet era mai complicat…Cipicei aveam, dar de unde să scot eu o rochiţă din aia care să stea numai în jurul taliei?! Soluţia a venit rapid: o cămaşă de noapte, evident, mare de mine, prinsă bine în talie cu un cordon, după care ridicat astfel încât să vină foarte scurtă şi apoi pus pe dedesubt colacul pentru înot, strâns din nou cu un cordon ca să nu se vadă lucrătura de pe dedesubt şi gata rochiţa de balet! Grin
(Dacă mă gândesc mai bine, cred că totuşi mă puteam face creator de modă Big Smile)

Cealaltă aspiraţie de care ziceam mai sus era de a deveni educatoare, dar nu a fost atât de puternică precum, mai târziu, aceea de a mă face învăţătoare. Făcusem dintr-un caiet un catalog, care respecta foarte bine organizarea catalogului original de la şcoală, şi în care erau trecute toate păpuşile. Că scriam cu cretă pe şifonier n-aş mai povesti că poate citeşte mama şi iar se supără Big Smile
Tre’ s-o dau de gol acum că mă cam stresa cu lecţiile, ai, n-ai treabă “du-te şi învaţă, du-te şi fă-ţi lecţiile”…pasămite nu prea înţelesese ea că, până venea de la serviciu, eu predasem păpuşilor toate lecţiile din ziua respectivă şi erau gata învăţate Big Smile

Cred că este deja evident că, pe lângă croitorie, showbiz şi cadru didactic, am cochetat foarte mult cu ideea de a deveni balerină…muuulţi ani….dar mama n-a vrut să mă dea la balet, nu că la noi în oraş ar fi fost vreun centru serios în acest sens, şi uite-aşa am ratat să devin o balerină celebră…Nici dans sportiv nu prea se făcea în zonă, aşa că…visele mele artistice şi-au luat zborul…

Alte aspiraţii, complet irealiste, care m-au bântuit urmare a diverselor filme şi cărţi erau: astronaut, în perioada Star Trek, detectiv, când dădeam peste câte un film din seria Colombo, prinţesă, contesă şi alte de-astea, dar şi spadasin neînfricat, în perioada romanelor de capă şi spadă…woops, leapşa era despre ce voiam să devin, nu despre vise în general…iar am luat-o pe câmpii Big Smile

Restul ideilor, din vremea când îmi puneam problema “ce o să fiu când mă fac mare” la modul serios, nu merită cine ştie ce atenţie, variaţiuni pe teme umaniste…

Mă întreb acum de ce n-oi fi visat şi eu că nu mă fac nimic, ci câştig la loto şi trăiesc liniştită, dormind până târziiiiu, citind şi uitându-mă la filme?! Big Smile
(Asta a fost din categoria: e luni, vreau week-end sau chiar o vacanţă!!! Big Smile)

Şi leapşa tre’ să meargă mai departe Grin

Aşadar, ce urma să deveniţi când vă făceaţi mari: Flavius, Pui de blog, Bogdănic, Tomata cu scufiţă, Bianca, Lolita, Cami, Capricornk, Feeria, Fly2sky şi cdmitroi.

15 comments

  • Tomata cu scufita

    Si eu am vrut sa ma fac invatatoare, apoi profesoara. As fi putut sa-mi indeplinesc visul, dar am abandonat.

    Am scris un post despre asta parca. trebuie sa ma uit. dar daca nu, fac leapsa. Smile

    • Rontziki

      @Tomata cu scufiţă: eu am abandonat această aspiraţie înainte de a face ceva în direcţia ei…
      Aştept să văd care au fost şi celelalte aspiraţii ale tale Smile

  • puideblog

    gata, executat, hai în inspecţie când ai vreme…

  • Black Leviathan

    La Multi Ani si de la mine!

  • Rontziki

    @Black Levithan: mulţam frumos!
    Să ai o primăvară frumoasă! Smile

  • Rodica

    Big Smile))))
    se pune visul de maturitate?eu visez saaaa gasec o matusica cumintica,bogatica….sa-mi lase mie toata bocceluta cu niscaiva gologani,iar eu sa traiesc fara sa muncesc 'din necesitate';ce zici,se pune?!

  • Rontziki

    @Rodica: bineînţeles!!! Grin Nu înţeleg de ce am fost învăţaţi să visăm numai vise care să ajute la propăşirea bunăstării prin muncă, în loc să fim încurajaţi să visăm cum ne pică din cer o grămadă de gologani, care să ne permită să facem numai ce vrem, să muncim când vrem nu din necesitate, cum bine zici Big Smile)

  • LiaLia

    Hihihi, ce zurlă ai fost și tu! Grin Apropo, că nu cred că am spus vreodată, eu de la 7 la 11 ani am făcu balet Grin Dar în afară de ritm în dans, nu s-a prea prins delicatețe și grație la mine Big Smile Mulțumesc de preluare, pupez!

  • Rontziki

    @LiaLia: ah, ce te indiviez! Nu cred că graţia şi delicateţea mă interesau pe mine la vremea aia, ci zbănţuiala în sine, că eu cam aşa vedeam baletul…nu la partea elegantă şi graţioasă, ci la sărituri şi la toate figurile de dans jinduiam Big Smile
    Plăcerea a fost de partea mea, cum bine s-a văzut Grin

  • QED

    Eu nu puteam deveni cadru didactic pentru ca prea eram rea si nu ma potriveam, n-as fi avut rabdare. Interesant este ca macar constientizam. Nu-mi amintesc de niciun vis, de nicio dorinta inaintea celei de a deveni prim-ministru. Mi-am tot dorit acest lucru, incat nici acum nu consider ca mi-a trecut vremea. Asta este un vis, normal, dar se leaga de ceea ce-mi doream sa devin. Mai sunt sperante. Big Smile
    Ai avut o copilarie de invidiat. Dovada stau dorintele tale asa de frumoase si realiste. Smile

  • Cami

    croitoreasa, creatoare de moda… e cea mai interesanta varianta pe care am auzit-o pana acum Big Smile cat despre balet, lasa ca poate ne-om intalni noi intr-o zi si-ti arat degetele mele de la picioare Wink) presimt ca te vei bucura ca nu te-au dat la balet Big Smile

  • Rontziki

    @QED: dacă stau acum să mă gândesc la răbdare, nu'ş ce să mai zic despre cât de realiste au fost visele mele Big Smile
    Prim-ministru?! Foarte tare Big Smile
    Da, am avut o copilărie faină Smile

  • Rontziki

    @Cami: cred că n-aş fi avut cine ştie ce succes, că nu am fost niciodată prea îndemânatică sau am pierdut îndemânarea pe parcurs, pentru că la păpuşi le făceam hăinuţe cum n-aş mai fi în stare să fac acum Big Smile
    Mda, cred că înţeleg ideea…mama avea temerea că-mi stric picioarele Big Smile)

  • Pingback: Ca să nu rămână doar draft-uri (I) | Tomata cu scufita

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.