Când am citit Lupta mea. Cartea întâi: Moartea unui tată de Karl Ove Knausgård, mi-a atras atenţia fragmentul de mai jos prin relaţia dintre scriitor şi artă. Am regăsit în aceste rânduri îndoielile care ne încearcă pe fiecare dintre noi atunci când ne aflăm în fața unei opere de artă, pentru că am fost învăţaţi mai degrabă să descriem şi să analizăm arta, nu s-o trăim independent de “ce-a vrut […]
» Read more
Oryx și Crake a apărut în 2003 (la 18 ani după Povestea slujitoarei) și face parte dintr-o trilogie alături de The Year of Flood și MaddAddam, prima fiind tradusă și la noi (Anul potopului) de Editura Art. Cartea este parțial distopie și mai mult SF. Omenirea se află pe muchia prăpastiei și romanul este, astfel, construit pe două planuri temporale, unul pre-apocaliptic și altul post-apocaliptic. Dar mai multe despre Oryx și […]
» Read more
Cam ca în proverbul “nu știe bărbatul ce știe tot satul”, noi ne chinuim de aproape 30 de ani să ne lămurim ce s-a întâmplat la Revoluție, a fost sau n-a fost, și, mai ales, ce se tot întâmplă de la Revoluție încoace de nu merg lucrurile mai bine, de ce n-avem și noi infrastructură, autostrăzi, guvernări coerente și responsabile…și iată că istoricul Yuval Noah Harari, autorul care ne-a convins […]
» Read more
În cartea “Ştirile. Manualul utilizatorului”, Alain de Botton povesteşte despre reacţia lui Flaubert în faţa abundenţei de informaţie procesată de ziarele vremii, odată ce tiparul şi dezvoltarea căilor ferate au favorizat informarea în masă. Pe de-o parte, aş zice că a fost unul din paşii colosali şi absolut necesari în evoluţia societăţii, căruia nu-i putem nega beneficiile şi importanţa, pe de altă parte, însă, Flaubert avertiza asupra capcanelor în care putem […]
» Read more
Tare dor mi-a fost de o nouă carte de Zeruya Shalev! Aşa cum scriam când am citit Viaţa amoroasă, la scriitoarea israeliană m-a impresionat tandemul paradoxal al luciditaţii, uneori tăioasă şi dureroasă, cu trăirile intense, cam cum e şi în viaţă. Începusem să transcriu câteva rânduri din romanul Durere pentru a publica un paragraf pe pagina de facebook a Evantaiului şi paragraful a devenit ditamai fragmentul, aşa că m-am gândit […]
» Read more
Rândurile de mai jos m-au convins să schimb traseul de întoarcere din vacanţa în Grecia – un ocol de vreo patru ore – pentru a vizita teatrul antic de la Epidaur (Epidavros, Epidaurus). Cu siguranţă Miller l-a găsit fără vizitatori, dar, chiar dacă nu am avut parte de liniştea desăvârşită despre care povesteşte, să urci treptele marelui amfiteatru, să te aşezi pe o piatră, să contempli zarea şi să te […]
» Read more
“Şi nici unul nu-şi imaginase cu adevărat viaţa pe care o trăiau împreună. Au trecut de la pasiune la dorinţă şi la o senzualitate profundă care se reînnoia în fiecare moment. – Dorinţă şi cunoaştere, a spus o dată Katherine. Asta-i de fapt, nu-i aşa? Şi Stoner a fost de acord că e cât se poate de adevărat, că exact asta ajunsese să cunoască. Vara care a urmat a însemnat […]
» Read more
“Umbrele deconcertante ale morţii. “M-am trezit brusc din somn cu senzaţia că îmi este frică de moarte”, mi-a spus Jorge la telefon, “şi chiar acum am un sentiment de panică.” Era cu puţin înainte de ora trei dimineaţa. Visase că se afla pe scenă, aşezat la noul său pian cu coadă, marca Steinway, dar nu ştie să cânte.[…] “M-am trezit şi am înţeles deodată că, în decursul acestei vieţi, nu […]
» Read more
“Trebuie, îmi spuneam eu, să inversăm ordinea lucrurilor: nu evenimentele exterioare provoacă în noi cutare sau cutare sentiment, ci mişcările psihismului nostru determină logica faptelor. Prima impresie, să convenim, este aceea a unei lumi cu susul în jos. Dar să luăm totul de la început. La fiecare semnal care-i vine din lume, copilul răspunde printr-o mişcare a psihicului său. Schema e clară. Dar, cu vârsta, acest ping-pong, stimul-răspuns, devine din […]
» Read more
Da, ştiu, cât de clişeistică şi bombastică este exprimarea din titlu! Sper s-o salveze faptul că nu vine pe nemestecate, nu mi-am însuşit-o din vreo colecţie de citate pozitive. M-am întrebat de multe ori dacă este mai fericit cel care iubeşte sau cel care se simte iubit. Bineînţeles că fraza din titlu nu-mi era necunoscută, dar, ca multe altele, îmi părea doar o zornăială, consolare artificială atunci când, ca tot […]
» Read more