Au trecut deja multe luni de când am citit romanul Flori pentru Algernon. Făcea parte din acele cărţi despre care am auzit de ani buni, mi-am tot propus s-o citesc, dar nu s-a întâmplat… Anul trecut, cu ocazia Festivalului Naţional de Teatru, am văzut în program piesa cu acelaşi nume, adaptată, regizată şi jucată de către Iulia Colan, one woman show, şi gata, am început rapid s-o citesc, pentru că, […]
» Read more
Omul care mânca lumea de Nis-Momme Stockmann Cu: Șerban Gomoi, Romeo Pop, Antoaneta Cojocaru/Sorina Ștefănescu, Alexandru Călin, Liviu Chiţu Regia: Alexandru Mâzgăreanu Muzica: Alexandru Suciu Teatrul de Artă Bucureşti Piesa Omul care mânca lumea se simte ca o pereche pe palme pe care o mână nevăzută ţi le dă. Mai întâi eşti confuz, după care, încet, încet, gândurile încep să zumzăie într-o mulţime de întrebări, dintre care, pentru mine, cea […]
» Read more
Am tot citit despre ficţiunea politică a lui Houellebecq, unii s-au entuziasmat, alţii au fost mai reţinuţi, apreciind că, faţă de alte romane ale scriitorului, Supunere este mai slab. Eu am perceput-o mai degrabă ca pe o radiografie sociologică, ce se foloseşte de ficţiunea politică pentru a lansa nişte avertismente. Nimic nou pentru Michel Houellebecq, care tot scrie despre singurătate, deziluzii, lipsă de empatie şi individualizare, despre viaţa din ce […]
» Read more
Am aflat recent că ar exista doar două sentimente: frica şi iubirea. Toate celelalte sunt derivate din acestea, evident, cele pozitive din iubire şi cele negative din frică. Nu sunt de acord că iubirea este oarbă, în schimb sunt convinsă că frica generează orbire. Să luăm un exemplu: în rândul fricilor, frica de singurătate este dintre cele mai puternice şi, pe deasupra, omniprezentă. Se vor ridica voci care vor spune […]
» Read more
Aşa cum am povestit deja, Viaţa amoroasă de Zeruya Shalev a fost unul din romanele care m-a pus serios pe gânduri, care m-a plimbat prin propriile experienţe şi trăiri pentru a le revedea, a le reanaliza şi a le reaşeza, uneori. Evident, mi se întâmplă frecvent ca diferite pasaje dintr-o carte să-mi genereze întrebări şi să-mi rămână în minte, dar nu foarte des mă preocupă atât de mult un pasaj […]
» Read more
Când şi când îmi amintesc de cuvintele lui Paler: “Trebuie să alegi. Îţi trăieşti viaţa sau o înţelegi? Una din două. Nu poţi, se pare, să le ai pe amândouă în acelaşi timp. Dar de ce eu nu aveam nici una, nici alta? Nici nu-mi trăiam viaţa şi nici n-o înţelegeam.” Evident, cum stă bine unei persoane indecise, nici nu mă gândesc să aleg, ci execut un graţios balet între […]
» Read more
Să încep cu verdictul: cu toţii suntem dependenţi! Sunt depedentă de filme, de cărţi, de scris, de dans, de timpul petrecut cu mine şi de mine, de o anume eu. De ce spun dependentă în loc de “îmi place să…”? Pentru că, e pe deplin verificat, după perioade în care activităţile astea şi stările pe care mi le dau lipsesc, se creează un dezechilibru. E vorba de dorinţă atâta timp […]
» Read more
La vie d’une autre (2012) Regie: Sylvie Testud Scenariu: Frédérique Deghelt (roman), Claire Lemaréchal, Sylvie Testud Distribuţie: Juliette Binoche, Mathieu Kassovitz Întotdeauna mi-au plăcut filmele care au ca temă timpul, fie că ar fi vorba de călătorii în timp, de timp ca monedă de schimb, de personaje care-şi explorează propriul trecut…mă fascinează orice “reaşază” liniaritatea timpului în altă formă. La vie d’une autre nu este vreo realizare cinematografică şi nici […]
» Read more
Când am ieşit de la piesa de teatru Forma lucrurilor, mi se învârteau în cap o mulţime de gânduri, de întrebări şi, poate din motive subiective, povestea s-a lipit de mine şi nu-mi dădea pace. Acum câţiva ani, când scriam despre a fi noi înşine, eram convinsă că “încrederea în sine” este secretul vieţii. Sau poate nici chiar aşa, dar găseam că întreaga viaţa se învârte în jurul încrederii în […]
» Read more
“Nu suntem leneşi. Ne luăm doar răgazul de a trăi. Ceea ce nu e cazul occidentalilor. Pentru ei, timpul înseamnă bani. Pentru noi, timpul nu are preţ. Un pahar de ceai ajunge să ne facă fericiţi, pe când pentru ei nicio fericire nu e de ajuns.” (Yasmina Khadra – Ceea ce ziua datorează nopţii) Aceste rânduri, citite acum mai bine de o săptămână mi-au venit în minte azi de dimineaţă în […]
» Read more