“Şi nici unul nu-şi imaginase cu adevărat viaţa pe care o trăiau împreună. Au trecut de la pasiune la dorinţă şi la o senzualitate profundă care se reînnoia în fiecare moment.
– Dorinţă şi cunoaştere, a spus o dată Katherine. Asta-i de fapt, nu-i aşa?
Şi Stoner a fost de acord că e cât se poate de adevărat, că exact asta ajunsese să cunoască.

Vara care a urmat a însemnat în viața lor mai mult decât dragoste și conversație.  Au învățat să fie împreună fără să-și vorbească și s-au deprins cu tihna; Stoner aducea cărți la Katherine și le lăsa acolo, așa că la un moment dat a trebuit să mai monteze niște rafturi. În zilele pe care le petreceau împreună, Stoner începuse să reia studiile pe care aproape că le abandonase; iar Katherine continua să lucreze la cartea care urma să fie teza ei de doctorat. Stătea ore în șir la biroul minuscul lipit de perete, aplecată deasupra cărților în cea mai adâncă concentrare, cu gâtul lung ivindu-se delicat și alb din halatul bleumarin pe care îl purta de obicei; Stoner se tolănea pe scaun sau se întindea în pat, la fel de concentrat la rândul său.

Uneori își ridicau ochii din cărți, își zâmbeau și apoi se întorceau la citit; alteori Stoner se oprea din studiu și își odihnea privirea pe linia grațioasă a spatelui ei și pe gâtul suplu pe care cădea mereu o șuviță de păr. Și atunci îl cuprindea o dorință molcomă, naturală, ca o stare de bine, și se ridica și venea în spatele ei și îi punea brațele ușor pe umeri. Ea se îndrepta de spate și își lăsa capul pe pieptul lui și atunci mâinile lui alunecau pe sub halatul desfăcut și îi atingeau delicat sânii. Și făceau dragoste, rămâneau întinși în liniște o vreme, după care se întorceau la lucru, ca și cum dragostea și învățătura erau unul și același proces.

Asta era una dintre ciudăţeniile “ideilor de-a gata”, cum le spuneau ei, şi au aflat-o în vara aceea. Amândoi fuseseră crescuţi într-o tradiţie care le spunea, într-un fel sau altul, că viaţa minţii şi viaţa sufletului erau separate sau chiar potrivnice; crezuseră, fără să reflecteze vreodată cu adevărat, că trebuie să o alegi pe una în detrimentul celeilalte.
Că una ar putea să o amplifice pe cealaltă nu le trecuse nici o clipă prin minte.”

John Williams – Stoner