Romanul Deliei Owens, apărut la Editura Trei, a fost prezentat ca bestseller, caracterizare corectă pentru că a fost într-adevăr cea mai vândută carte în prima jumătate a anului 2019 în America, și ca un roman “de o frumusețe tulburătoare” (The New York Times Book Review).

Mai adăugăm la asta și o frază din descrierea de pe ultima copertă a cărții, “Într-o bună zi, Kya simte înfiripându-se în sufletul ei dorința de a fi iubită, iar când doi tineri din oraș sunt atrași de frumusețea ei neobișnuită, viața i se schimbă complet, căpătând un alt sens”, și eram aproape sigură că nu este decât vreun siropel foarte bine vândut cu care nu are sens să pierd vremea, mai ales că am tot dat peste romane ridicate în slăvi, care, însă, nu mi-au spus mare lucru.

Totuși, curiozitatea nu-mi dădea pace, imaginea de pe copertă parcă-mi spunea că este mai mult decât pare, iar ideea unei povești în sălbăticie, “în ținuturile luxuriante de pe malul oceanului” mi-a surâs cât să încep lectura, fără prea multe așteptări…

Nu mi-au trebuit decât vreo două pagini ca să știu că m-am înșelat și că am nimerit un roman într-un stil de care îmi era dor! Fără a fi câtuși de puțin siropoasă, Delia Owens scrie cu multă sensibilitate o poveste în care delicatețea și fragilitatea se îmbină cu puterea și supraviețuirea, iar realismul se întâlnește cu gingășia și emoția. 

Acolo unde cântă racii debutează ca un roman polițist, cu un cadavru. În 1969, timpul prezent al romanului, doi puști descoperă cadavrul lui Chase Andrew și poliția începe ancheta. Condițiile morții lui Chase nu se lasă ușor descifrate, fiind greu de stabilit dacă a fost un accident sau o crimă.

Povestea se întoarce apoi în timp, în 1952, când Kya, o fetiță de șase ani, o privește pe mama ei cum pleacă. Locuise într-o cocioabă din mlaștină de când se știa, împreună cu părinții, frații și surorile ei. Treptat, însă, surorile, frații și chiar “mămica” pleacă, lăsând-o pe Kya singură cu tatăl alcoolic, abuziv și, de multe ori, absentând cu zilele până când dispare și acesta, iar Fata Mlaștinii, cum o numesc oamenii din zonă, rămâne complet singură, nevoită să caute soluții pentru a supraviețui în lipsa banilor și a cuiva care să-i poarte de grijă.

Cele două fire temporale vor alterna de-a lungul romanului intersectându-se abia spre final, iar Delia Owens este maestră în a menține misterul și suspansul, în a-i da cititorului indicii, reușind însă să-l surprindă până la ultima pagină.

Kya reușește ușor, ușor să se descurce pescuind pește și culegând midii pe care le vinde lui Săltărețu’, un negru care are o benzinărie în localitatea din apropiere și care vede în Kya un copil deosebit, nu un copil murdar, neîngrijit și nepieptănat cum o consideră ceilalți localnici, care fie se feresc de ea, fie o șicanează de câte ori au ocazia numind-o “gunoi de mlaștină” sau Fata Mlaștinii.

Mai dur decât supraviețuirea este, de fapt, acest stigmat pe care i-l pune comunitatea și care o condamnă la izolare și singurătate. Trăind retrasă, Kya se apropie de păsări și de fluturi și are o relație specială cu natura studiind-o și desenând toate descoperirile.

Fata Mlaștinii se afundă în propria realitate, se obișnuiește cu izolarea de care ajunge să se bucure și din care cu greu este dispusă să mai iasă. Dar crește și viața vine peste ea. Încerc să nu povestesc nimic mai departe și, dacă încă nu știți detalii despre povestea Kyei, vă recomand s-o citiți înainte de a afla prea multe, pentru că povestea crește gradual, iar întâmplările sunt cu atât mai interesante cu cât sunt și surprinzătoare.

Romanul este atât o foarte bună lecție de umanitate și toleranță, militând împotriva izolării celor defavorizați, cât și o odă adusă naturii și paginile poartă în ele un îndemn la a păstra natura cât mai sălbatică și mai neatinsă. După lectură, căutând mai multe detalii despre Delia Owens am aflat că scriitoarea și fostul ei soț sunt biologi și au militat întreaga viață pentru protejarea și conservarea speciilor de animale amenințate, iar între 1974 și 1994 au locuit în Africa, perioadă în care Delia Owens a scris mai multe cărți de specialitate care au fost premiate.

Acolo unde cântă racii este debutul romanesc al autoarei, care vădește de un real talent, pentru că scriitura Deliei Owens, nu pare deloc una de debut. Frazele curg, întâmplările prind viață în fața ochilor cititorului și m-am simțit chiar într-o plimbare prin mlaștina din Barkley Cove.

Aștept cu nerăbdare ecranizarea (vorbește lumea pe net că va fi ecranizată), dar mai ales un roman viitor de scriitoarea americană

Acestea fiind zise, recomand Acolo unde cântă racii de Delia Owens și vă las mai jos un filmuleț cu autoarea.

N.B. sursă imagine featured și sursă imagine apus peste mlaștină