Sunt o babă comunistă

De data aceasta, fără semnul exclamării, pentru că filmul nu păstrează acest semn de punctuaţie din titlul cărţii. Şi pot spune că, în timp ce cartea merită semnul de exclamare, peliculei chiar nu i l-aş pune. M-am gândit că, în mod subiectiv, plăcându-mi foarte mult romanul lui Dan Lungu, era firesc ca filmul să nu mi se pară la aceeaşi înălţime, dar nu este vorba doar de asta. Filmul este comercial, făcut să atragă şi să amuze.

Când am scris despre carte, spuneam că m-a amuzat teribil şi îmi rămâne în memorie în primul rând pentru umor şi ironie. Da, dar un umor diferit de cel din film, un umor sincer, brut şi totuşi cizelat, un umor generat de situaţii reale, deloc comice la momentul la care au avut loc, dar care pot stârni hazul prin distanţare.

Filmul lui Stere Gulea apelează însă la clişee umoristice, care, nu contest, îşi au rolul lor, pentru că redau momente reale din viaţa românească înainte şi după 1989, dar parcă s-a cam exagerat cu unele dintre ele. De exemplu, nu suntem scutiţi de celebra masă în familie la care se bârfeşte şi se bea. De fapt, de băut se bea tot timpul în film, românul simţind nevoia să fie extrem de ospitalier şi să facă, în sinea lui, puţină băşcălie de americanul neobişnuit cu spirtoasele de la noi.

sunt-o-baba-comunista2

Probabil că ar fi fost dificil de regizat un film care să respecte întocmai romanul, acesta din urmă având în prim plan mai ales amintirile Emiliei din anii comunismului, dar schimbarea perioadei din prezent în care se desfăşoară acţiunea este un minus pentru mesaj.

Întâmplările din carte, vizita fiicei plecate în Canada şi problematica interioară a Emiliei au loc prin anii ’90, în vreme ce filmul se concentrează pe o perioadă recentă, după declanşarea crizei economice. Şi chiar se concentrează pe această perioadă. Amintirile din comunism ocupă prea puţin loc, suficient de puţin, aş zice, pentru ca, prin contrast cu criza capitalismulului, să avem senzaţia că “dezbaterea” nu se plasează într-un echilibru, aşa cum foarte bine a făcut Dan Lungu, care mi-a creat senzaţia că fiecare personaj are dreptatea lui, felia lui de adevăr.

Plasat în plină criză financiară, cu două personaje, Alice şi Alan, care par uşor pe lângă realitate, însă lovite dur de criză, în pericol de a-şi pierde casa, filmul transmite – nu-mi dau seama dacă voit sau nu – un mesaj în care nu mai are toată lumea dreptate, în care devine evident că pe vremea comunismului era mai bine, că siguranţa pe care ţi-o oferea atunci partidul, dându-ţi casă şi serviciu, este clar de dorit în comparaţie cu haosul capitalist generator de criză şi de nesiguranţă.

Mai mult, doamna Stroiescu, descendentă a unei familii burgheze, victimă a exproprierilor comuniste, împiedicată să urmeze studiile superioare dorite, are doar câteva apariţii foarte scurte, nu destul pentru a reda cealaltă faţă a regimului.Valeria Seciu a fost aleasă perfect pentru acest rol, ca o contrapondere de rafinament şi eleganţă, şi a jucat impecabil.

sunt-o-baba-comunista1

Pe de altă parte, în afară de sublinierea siguranţei de pe vremuri, nici orientarea Emiliei spre comunism nu este susţinută suficient de convingător, cum se întâmplă în roman. În ciuda deselor căderi pe gânduri ale personajului, lipseşte emoţia sau nu este destul susţinută de întâmplări şi nu reiese foarte clar principalul motiv pentru care Emilia rămâne fidelă comunismului, faptul că aceasta a fost singura ei şansă de a pleca de la ţară la oraş.

În concluzie, filmul rămâne la suprafaţa problematicii puse în scenă.

Luminiţa Gheorghiu joacă excelent şi parcă mai salvează filmul de la ştampila de “superficial”. Marian Râlea, Valeria Seciu şi Coca Bloos sunt de-asemenea actori pentru care merită să mergeţi la Sunt o babă comunistă.

Citiţi aici articolul scris de Andrei Pleşu despre acest film.

Şi cred că este de prisos să mai spun că recomand din tot sufletul romanul Sunt o babă comunistă! Mi-e greu să cred că cei care au citit cartea vor fi încântaţi de film, dar, ca şi mine, aproape sigur nu vor rezista curiozităţii Smile

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.