M-a invitat Brightie la o leapşă tare simpatică: 12 începuturi de cărţi care să conteze, să-mi fi plăcut, atât începuturile, cât şi cărţile, şi să-mi fi rămas la suflet.

Am încercat să-mi amintesc şi de cărţi pe care le-am citit demult, despre care nu am scris pe blog, dar am ales şi dintre cele citite recent.

În mod cert, mai sunt o mulţime de începuturi care m-au impresionat şi m-au incitat, dar care nu-mi vin momentan în minte sau sunt ale unor cărţi pe cate nu le am la îndemână, aşa încât am ales numai şase din cele deja citite.

Şi, pentru că începutul are uneori importanţă atunci când aleg din raft ce carte să citesc, voi trişa puţin şi restul de şase vor fi din cărţi care se regăsesc pe raftul “de citit în curând”.

Tare mi-a plăcut să răsfoiesc cărţi necitite încă, să citesc primele rânduri din fiecare şi să le aleg pe cele mai incitante, pe cele pe care le-aş începe chiar acum

Începuturi de cărţi citite şi care mi-au rămas la suflet:

1. “Pe vremea aceea, de mult trecută, eu eram foarte tânăr şi locuiam împreună cu bunicii mei într-o vilă cu ziduri albe de pe strada Ocharán, din cartierul Miraflores. Studiam Dreptul la Universitatea San Marcos, resemnat, cred, să-mi câştig mai târziu existenţa cu o profesiune liberală, cu toate că, în realitate, mi-ar fi plăcut mai degrabă să mă fac scriitor.” (Mario Vargas Llosa – Mătuşa Julia şi condeierul)

2. “Setea noastră de destin nu este nicăieri mai puternică decât în viaţa romantică. Prea adesea forţaţi să împărţim patul cu cineva care nu ne poate înţelege sufletul, nu putem fi oare iertaţi dacă trăim cu convingerea (contrar tuturor regulilor epocii noastre luminate) că într-o zi ne este scris să întâlnim femeia sau bărbatul visurilor noastre? Nu ni se poate trece cu vederea o anumită credinţă superstiţioasă într-o creatură ce s-ar dovedi rezolvarea jinduirii noastre neîncetate?” (Alain de Botton – Eseuri de îndrăgostit)

3. “Încă de copil ghiceam că zâmbetul acela aparte însemna pentru fiecare femeie o mică şi ciudată victorie. Da, o revanşă efemeră asupra dezamăgirilor, asupra grosolăniei oamenilor, asupra rarităţii lucrurilor frumoase şi adevărate din această lume. Dacă aş fi ştiut să o spun pe vremea aceea, aş fi numit “feminitate” felul acela de a zâmbi.” (Andrei Makine – Testamentul francez)

4. “A doua zi nu a murit nimeni. Faptul, fiind absolut contrar regulilor vieţii, pricinuia o imensă tulburare în spiritele oamenilor, efect justificat sub toate aspectele, ajunge să ne amintim că, în cele patruzeci de volume ale istoriei universale, nu există o singură ştire sau măcar un caz care să indice că s-ar mai fi întâmplat vreodată un asemenea fenomen, să treacă o zi întreagă, cu toate ale sale douăzeci şi patru de ore, socotindu-le pe cele diurne şi nocturne, pe cele matinale şi de seară, fără să se producă un deces din cauză de boală, o cădere mortală, o sinucidere dusă la bun sfârşit, nimic de nimic, absolut nimic.” (Jose Saramago – Intermitenţele morţii)

5. “Nici nu se putea altfel: mirosul de migdale amare îi amintea de fiecare dată de sorta iubirilor neîmplinite.” (Gabriel Garcia Marquez – Dragostea în vremea holerei)

6. “Acum sunt un om mort – un cadavru pe fundul unui puţ. A trecut multă vreme de când mi-am dat ultima suflare, inima mi s-a oprit demult, însă nimeni, în afară de ticălosul meu ucigaş, nu are habar de câte mi s-au întâmplat.” (Orhan Pamuk – Mă numesc Roşu)

Începuturi de cărţi necitite şi care mă aşteaptă să le citesc curând:

1. “Corde, care ducea în America o viaţă de administrator – în fond, decanul unui colegiu nu e altceva decât un fel de administrator – s-a pomenit la vreo şase, şapte mii de mile depărtare de baza lui, la Bucureşti, în plină iarnă, întemniţat într-un apartament de modă veche.” (Saul Bellow – Iarna decanului)

2. “Aparţinea acelei categorii de bărbaţi – vag descriptibili, deseori cu chelie, scunzi, graşi, deştepţi – care, în mod inexplicabil, păreau atrăgători unui anumit gen de femei frumoase. Sau aşa avea el impresia, iar faptul că o gândea făcea cumva ca lucrurile să şi stea astfel. Şi îi era de ajutor că unele femei îl credeau un geniu care avea nevoie să fie salvat.” (Ian McEwan – Solar)

3. “Ce speri, ţesând la nesfârşit capcane reticulare, de cuvinte, ca un păianjen nebun care-şi întinde pânza numai pentru ca s-o lase să strălucească o clipă în soare şi apoi s-o părăsească? În plasă se agaţă doar fantome, imagini vechi, voci, zgomote, rumori, parfumuri, invizibile forme, presimţite.” (Simona Popescu – Exuvii)

4. “Mă numesc Brodeck şi nu am nici o vină.
Ţin să o spun. Trebuie s-o ştie toată lumea.
Eu, unul, n-am făcut nimic, iar atunci când am aflat ce se întâmplase, mi-ar fi plăcut să-mi leg fedeleş memoria, să o ţin strânsp bine în chingile ei, în aşa fel încât să stea liniştită, ca un dihor într-o capcană.” (Philippe Claudel – Raportul lui Brodeck)

5. “Înainte de toate, bucură-te de perioada aceasta! Niciodată de-acum încolo n-o să te preocupe atât de puţin propria supravieţuire. În curând va trebui să îngurgitezi mâncarea şi să elimini propriile deşeuri, să înveţi diferenţa dintre noapte şi zi şi să deprinzi abilitatea de a dormi.” (Ron Currie Jr. – Totul contează)

6. “Există azi, pretutindeni în jurul nostru, dovezi incredibile ale consumului şi abundenţei, rezultate din multiplicarea obiectelor, a serviciilor, a bunurilor materiale, şi care reprezintă o mutaţie fundamentală în ecologia speciei umane. La drept vorbind, oamenii care duc o viaţă opulentă nu mai sunt înconjuraţi, ca până acum, de alţi oameni, ci de OBIECTE.” (Jean Baudrillard – Societatea de consum. Mituri şi structuri)

Nu “potcovesc” pe nimeni cu leapşa, dar tare m-aş bucura dacă aţi prelua-o şi mi-aţi semnala şi mie linkurile să citesc şi alte începuturi de cărţi