Gata şi cu Gaudeamus…toată lumea şi-a făcut rezerve de carte, ca să zic aşa, blogosfera a fost într-o mare fierbere, s-a scris mai mult în ultimele săptămâni, aşa că am avut o plimbare prin blogosferă foarte plăcută!

Ce să citesc mai întâi?! Ce să semnalez mai întâi?! Lista de citit creşte în continuu…la fel şi lista cu filme şi spectacole de văzut…

Dar să nu le ţin doar pentru mine

De la Liternet am aflat de Târgul de Sfântul Nicolae care are loc zilele-astea la Muzeul Ţăranului Român, unde veţi găsi bunătăţuri, obiecte artizanale şi multe altele.

Un spectacol pe care neapărat trebuie să-l văd: Vocea umană cu Oana Pellea, despre care citiţi mai multe tot pe Liternet.

Pe Filme-Cărţi am citit despre Oraşele invizibile de Italo Calvino şi sună foarte convingător:
“Placerea citirii fiecareia dintre descrierile oraselor invizibie este imensa si fiecare poate fi citita separat, ca un poem, iar ordinea citirii nu prea conteaza. Din acest punct de vedere este o carte de o perfecta simetrie, fara niciun aparent inceput sau sfarsit. Multe dintre secvente sunt mai degraba calatorii in propria imaginatie decat in memorie, calatorii in timp mai mult decat calatorii in spatiu. Adevaratul spatiu este cel al imaginatiei povestitorului.”

Cartea neliniştirii de Fernando Pessoa îşi aşteaptă cuminte rândul la citit de prin mai 2009 (dap, îmi notez pe cărţi data când le achiziţionez ), dar trece pe lista de citit în curând după ce-am parcurs rândurile lui Liviu.

Complexul lui Portnoy de Philip Roth este deja în plan, mai ales că a trecut destul timp de când am citit Pata umană, şi mi-a plăcut să citesc despre ea tot la Liviu.

Devoratorul de cărţi face mereu nişte incursiuni foarte interesante în vieţile scriitorilor! De data asta: De ce a vrut Sallinger să se împuşte ziua în care s-a sfârşit cel de-al Doilea Război Mondial.

Despre una din cărţile mele preferate, Cum simte domnişoara Smilla zăpada, a scris Dragoş un guest post la Micawber.

Ionuca povesteşte foarte fain despre Drumul egal al fiecărei zile de Gabriela Adameşteanu:
“mi s-a părut fascinant cum povestirea curgea, dar era în așa fel scrisă încât eu nu am văzut nici un suiș și nici un coborâș: totul a fost egal, de la prima până la ultima pagină. Iar asta a contribuit semnificativ la senzația de apăsare, de sufocare pe care mi-a dat-o cartea.”

“scrisul e o expresie a gândirii; gramatica, aşa cum e ea, e eminamente logică (se poate explica, de pildă, fiecare nenorocită de cratimă care dă bătăi de cap proştilor); prin urmare, dacă GÂNDEŞTI corect o chestiune şi vrei s-o exprimi, dar scrisul îţi joacă feste, răspunsul nu poate fi decât unul din următoarele: 1. fie ideea ta e tâmpită; 2. fie eşti tu prost. Simplu! Deci, oricum am întoarce-o, să nu ştii să scrii corect în limba maternă e o dovadă de prostie cruntă. Scurt.”
Pentru că mă recunosc vinovată de acelaşi defect major pe care-l recunoaşte Dan Boeriu, a fost o plăcere să citesc despre Capcanele limbii române de Alexandru Graur.

Că tot a fost ziua naţională, ce-aţi zice de o carte sinceră despre români. Eu zic da, pentru că Dragoş m-a convins scriind pe marginea cărţii Românii, un viitor previzibil? de Dorin Bodea.

Încă o carte care-şi aşteaptă rândul, Marina de Carlos Ruiz Zafon, despre care a scris Trifoi.

“Scris pe parcursul a un deceniu, FEM este un text de neuitat, profund, insolit, vizionar, erotic-ezoteric. Astfel că FEM nu dezvirginează eternul mister feminin, ci-l potenţează printr-o proză perfectă ce va intra definitiv în istoria literaturii de azi ca un nec plus ultra.”
Nu auzisem de FEM de Magda Cârneci, dar, după rândurile Evei, n-o să-mi iasă din minte până n-am s-o citesc

Aţi văzut The Rum Diary? Eu încă nu şi mă tentează, aşa că am citit despre film pe Liternet şi sper să-l văd curând.

Cine s-a îndrăgostit de Pescăruşul Jonathan Livingstone de Richard Bach va sări în sus de bucurie la auzul următoarei veşti pe care am aflat-o de la Bookblog: Spectacol de teatru acrobatic Omul Pescăruş sau Drumul spre Frumos montat de regizoarea Chris Simion!

Un nou loc pentru iubitorii de cărţi: Librăria Bastilia despre care citiţi mai multe la Dragoş. Eu nu vă spun decât că m-am bucurat să aud că se pot găsi acolo şi cărţi editate mai demult şi că există un loc de fumat Dacă veţi accesa profilul librăriei de pe facebook, veţi fi la curent şi cu evenimentele foarte interesante pe care le organizează.

Faine şi emoţionante, ca întotdeauna, rândurile Liei pe tema Românii suntem noi

Dacă aveţi pisică, luaţi aminte la Zodiacul pisicesc publicat de Cami.

Şi tot Cami povesteşte despre Reinventare într-un stil pe care l-aş recunoaşte oricând şi dacă n-aş şti cine e autorul rândurilor

Despre cum ne creăm singuri realitatea în care trăim am citit la Lolita o poveste foarte interesantă: Vin vremuri grele.

Cam atât pentru moment, vă urez lectură plăcută!