Dimineţile mele

M-a provocat Tetris la o leapşă care mă bulversează puţin…trebuie să povestesc cum mă înţeleg eu cu dimineţile, cât sunt de matinală şi cu ce gânduri/ stări mă trezesc.

Ca să înţelegeţi de ce mă bulversează leapşa, trebuie să vă spun că, de ceva vreme, s-au produs nişte schimbări în modul în care “abordez” dimineţile…nu mi-e foarte clar de ce, dar să încep cu începutul, poate mă prind pe parcurs…

De când mă ştiu am adorat nopţile nedormite şi dimineţile în pat, să mă culc cât se poate de târziu şi să mă trezesc la fel. Am avut perioade în care, dacă se putea, mă culcam dimineaţa şi mă trezeam şi pe la 3-4 după-amiaza.

Când aşa ceva era imposibil, adică în mulţii ani de când sunt om al muncii, dimineţile de săptămână erau, dacă nu chiar un coşmar, cel puţin cel mai neplăcut moment al zilei! Pentru mine, ziua începea cu adevărat cam după ora 11, de-abia de pe la această oră reuşeam să am reacţii normale, iar în zilele libere, ora medie de trezire era 11-12…abia aşteptam finalul de săptămână, concediile, ca să mă culc oricât de târziu şi să mă trezesc în miezul zilei.

Cea mai grea perioadă a fost în timpul primului meu loc de muncă, o întreprindere de stat al cărei program începea la 7! Ce putea să fie mai chinuitor pentru mine decât să mă trezesc în fiecare dimineaţă la 5:30?! A fost coşmarul acelui an, mă deprima complet senzaţia de lipsă de libertate pe care o aveam din cauza acestui program, pentru că, de cele mai multe ori, evident, nu reuşeam să adorm suficient de devreme, iar gândul că mă voi trezi la o oră imposibilă pentru mine îmi otrăvea toată ziua.

Vă veţi gândi, poate, că terminam programul devreme şi puteam profita de mare parte din zi, dar, la momentul acela, această variantă nu prezenta nici o atracţie pentru mine, pentru că toţi prietenii mei terminau programul după ora 6, iar de dormit după-amiaza ca să fiu fresh spre seară nu putea fi vorba, tocmai pentru că dintotdeauna am preferat trezitul târziu şi eram în formă în partea a doua a zilei cu un maxim de energie pe la 9 seara Big Smile

De ceva vreme, să tot fie vreo jumătate de an sau mai mult, percepţia asupra dimineţilor mi s-a cam schimbat…am descoperit dimineţile, ca să zic aşa.

În timpul săptămânii nu prea am de ales şi trebuie să mă trezesc dimineaţa. În zilele de muncă mai reuşeam, uneori, să reglez somnul spre ore decente, dar, inevitabil, în week-end, adormeam târziu, mă trezeam târziu şi, automat, duminica procedam la fel, iar lunea era cea mai cruntă zi. Tot procedând aşa, am acumulat foarte multă oboseală în ultimii ani.

La începutul acestui an, mi-am propus să mă ocup mai mult de mine, să mă odihnesc şi să mă relaxez mai mult Grin

Bineînţeles că n-a fost “zis şi făcut”, am încercat să dau shut down mai devreme, dacă reuşeam o seară, a doua seară sigur săream mult peste orice oră permisă, am tot oscilat între progam normal şi program relativ haotic, dar puţin câte puţin am reuşit!

Cel mai mult m-a ajutat descoperirea mersului pe jos, pentru că, în felul acesta, dimineţile aveau deja altă culoare…culoarea unei plimbări, a unor momente răcoroase, cu un aer mai puţin îmbâcsit şi, mai ales, culoarea unei cărţi ascultate Smile

Apoi, am început să observ cât de multe poţi face dimineaţa, că ziua de week-end pare mai lungă dacă nu mă mai trezesc la prânz, că, în concediu, timpul se dilată, de-asemenea, dacă începi explorarea dis-de-dimineaţă, că e plăcut ca, înainte de a pleca la muncă, să am puţin răgaz pentru a-mi aduce aminte ce am visat şi pentru a mă gândi la ziua care începe, că toată ziua e mai plăcută dacă nu o mai încep pe fugă şi morocănoasă şi dacă, în loc să pritocesc în minte grijile zilei, mă plimb ascultând ceva fain şi mă simt ca într-o mică vacanţă, nu ca în faţa unei zile, poate, grele Smile

E drept, rezultatele sunt încă nesemnificative, adică am ajuns şi eu, în sfârşit, să mă trezesc mai bine dispusă dimineaţa, să fiu mai relaxată şi să nu mai am mereu sentimentul acela de goană, de lipsă de timp, să nu mai trag de mine seara ca să nu se termine ziua, ci să mă duc împăcată la somn, că mai am timp pentru orice vreau şi dimineaţă, adică să nu mai exclud din zilele mele dimineţile, ca pe nişte ore inutile, de stare între somn şi trezire. Îmi doresc să reuşesc să mă trezesc şi mai devreme, să profit de orele-alea în care lumea nu s-a trezit încă (6-7), ore mai proaspete decât cele de noapte, în care toată lumea doarme, dar eu încă nu am adormit.

Dar mai am mult până acolo Big Smile

Pentru că e leapşă şi pentru că mor de curiozitate să aflu cum vedeţi voi dimineţile, leapşa merge mai departe la: matinalul cdmitroi, Cami, Tomata cu scufiţă, Bianca, Bogdănic, boghi, brightie, Carmen, colorbliss, fly2sky, Lolita şi Andrei.

Şi că tot vorbim despre dimineţi în septembrie…

25 comments

  • Multumesc de lepasa..am onorat-o si eu de la tetris <a href="http://fly2sky-aripideganduri.blogspot.com/2011/09/leapsa-de-dimineata.html"Au si diminetile farmecul lor..problema e sa reusesti sa te odihnesti chiar daca dormi mai putin. De nevoie noptile mele s-au cam scurtat si se intrerup de multe ori..am reusit sa ma obisnuiesc cat de cat cu programul asta mai ales ca nici eu nu pot dormi dupa-amiza, insa sa fiu nevoita sa ma trezesc si mai devreme as fi pur si simplu bolnava. Smile

  • parca ai fi scris despre mineBig SmileBig Smile

  • Vai,cât îl iubesc pe Neil!Frumoase descoperiri ai făcut.Aşa e!

  • Multumesc de preluare!
    Eu sunt in faza din prima parte, mi-ar placea sa ajung sa evoluez ca tine! Dar inca nu am ajuns sa ma impac cu diminetile …

    • Plăcerea a fost de partea mea Smile
      Nici eu nu mă împac decât de nişte luni şi mă întreb dacă e o fază sau gata, mi s-a schimbat “algoritmul” Big Smile

  • Aş putea scrie un roman despre dimineţi Smile Dar mi-am amintit aseară de următorul citat:

    “A person who has not done one half his day’s work by ten o’clock, runs a chance of leaving the other half undone.”
    — Emily Brontë (Wuthering Heights)

    Right? Right!

    • Big Smile Foarte tare!
      Eu îmi amintesc de o vorba de-a mamaiei mele “s-a trezit la miezul nopţii şi-a ajuns la stâlpul porţii” şi sunt dimineţi în care mă regăsesc, pentru că mă trezesc devreme, dar mă învârt fără rost Big Smile

  • Va foooooaaaaarte multumax!
    Desi tot n-am inteles care este ritualul ‘mneastra de dimineata in afara de reverie cu okii deschisi (adicatelea de pasta de dinti nu pomeniti nimica, basca amanunte picante de care sunt profund interesat – belive-it-or-not), voi incerca sa-mi storc creierii sa-mi amintesc cum decurg diminetile mele creative si voi da curs la invitatiunea cu care ma onorati.

    • Ce să povestesc eu de ritualurile mele?! Dimineaţa începe după pasta de dinţi şi muuultă apă pe faţă, căci, înainte de acel moment, chiar dorm încă Big Smile
      Amănunte picante zici?! Păi, de exemplu, azi dimineaţă am mers vreo 5 km pe jos…suficient de picant?! Big Smile
      Aştept cu mare interes să citesc amănuntele picante ale dimineţilor tale Grin

  • Aoleeeuuu… speram sa scap de asta, dar m-am regasit in lista Big Smile oh well… ma voi destainui, in cazul asta.

    Deci si tu ai avut sentimentul de goana si te trezeai ingrozitor de greu. Macar nu-s singura Grin. Bine ca ti-ai gasit cat de cat un sistem. E as fi pierduta fara sistem. Ori de cate ori constat ca viata mea nu merge, ma chinui sa-i gasesc un “sistem” care sa o faca sa mearga si sa incapa totul in ea. E ca indesatul toturor lucrurilor in bagaj. Uneori merge si indesat la intamplare, cu totul mototolit, dar iese totul sifonat. Ideal e sa impachetezi Big Smile.

    • Am aceeaşi tendinţă de a căuta sisteme Big Smile, dar nu găsesc mereu suficient de funcţionale, aşa că am perioade – şi am observat că rezultatul nu e chiar şifonat, ci relaxat – în care abordez la modul ce apuc bine, ce nu la fel, doar că nu mă ţine mult Big Smile

  • CARMEN

    Big Smile multumesc pentru invitatie! ma voi stradui sa scriu pâna la sfârsitul saptamânii, promit.
    Pupici

  • Smile
    Iarta-ma ca nu am onorat “leapsa”, dar timpul nu-mi permite, desi mi-as dori tare mult acest lucru (sa-mi permita).
    Smile
    Si eu, ca si tine.
    Cand eram mai tinerel – diminetile mele insemnau somn din belsug…
    De ceva ani, diminetile mele sunt un nou inceput. Fiecare dimineata o consider ca fiind o noua viata.
    Imi place la nebunie rasaritul, atmosfera matinala… Iubesc diminetile si nu le mai tratez ca pe ceva banal.
    Fiecare rasarit in fiecare anotimp are alt farmec, alta culoare, alt miros, alta textura etc.
    Multumesc lui Doamne-Doamne pentru fiecare dimineata, pentru ca ea, dupa cum am mai spus, inseamna o alta viata.
    O nou sansa de a admira si trai frumosul… adica VIATA!
    (si nu fac referire la viata umana, ci la viata in ansamblul ei).

    • Pentru că mi-ai împărtăşit aici cum e cu dimineţile tale, se iartă Grin
      Nu înţeleg ce se întâmplă cu descoperirea asta a dimineţilor, la un moment dat…cum de se schimbă centru gravitaţional al zilei…
      Oscilez între a mă gândi la maturizarea, la conştientizarea momentelor, a vieţii, a fiecărui nou început, în toate sensurile, sau la oboseala care ne răpune seara şi automat ne conservăm din energie pentru dimineaţă Big Smile

  • Multumesc tare mult pentru leapsa, intentionez sa ma destainui si eu. Motivul pentru care nu am facut-o inca este faptul ca ma aflu in plina tranzitie, au aparut niste schimbari semnificative in diminetile mele si as vrea sa mai treaca cateva zile pentru a-mi confirma situatia Smile

    Mersul pe jos este intr-adevar foarte benefic, mai ales dimineata. Am facut asta timp de aproape 12 ani, inspre scoala, cate o juma de ora. Ajungeam treaza la scoala, spre deosebire de multi colegi, care inca dormeau pe ei Big Smile Ma bucur ca ai reusit sa faci ceea ce ti-ai propus, ca te poti bucura de diminetile tale! Smile

    • Cu multă plăcere! Aha, deci şi tu eşti în perioadă de tranziţie, abia aştept să povesteşti Grin Nici eu nu sunt foarte convinsă că noua abordare a dimineţilor e definitivă Big Smile
      În timpul şcolii şi eu mergeam cam juma de oră până la şcoală şi, pe drum, treceam prin zonele în care locuiau mai mulţi colegi, aşa că, până la şcoală, ajungeam ditamai gaşca Big Smile

  • Pingback: Dimineţi lucide « Mnemosyne

  • Pingback: Diminetile unei alte vieti | Tomata cu scufita

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.