Restanţă cu multe filme faine

Greu m-am urnit să mă ocup de restanţe…Sunt filme văzute încă de pe la începutul lui decembrie încoace, dar am scris ba despre comedii romantice, ba despre maratonul de filme clasice şi pe-astea le-am tot amânat. Concluzia?! Pe lângă că sunt leneşă şi degeaba îmi propun să scriu atunci când văd filmele, ideea de a posta pe categorii nu funcţionează la mine…strâng câteva din câte o categorie şi între timp se adună şi altele din diverse categorii sau pe care pur şi simplu nu vreau să le pun pe categorii, şi care aşteaaaaptă…

Atame – Almodovar (1990)

Ca de obicei, greu mă adun să scriu despre un film de Almodovar…Umor negru, ironie, adevăruri crude…cam de toate se găsesc în Atame, un film despre o iubire stranie, la limita nebuniei şi totuşi o iubire ca oricare alta. Ricky (Antonio Banderas) se îndrăgosteşte de o actriţă de filme porno, pe care o răpeşte, mai bine zis o imobilizează în propria casă. În felul acesta urmăreşte ca şi ea să se îndrăgostească de el şi este excepţional momentul în care îi spune foarte mucalit “A trebuit să te răpesc pentru a ne cunoaşte mai bine. Sunt sigur că ai să te îndrăgosteşti de mine şi ai să mă iubeşti aşa cum te iubesc eu.” Cinismul, romantismul şi realismul par greu de îmbinat în aceeaşi peliculă, dar este firesc ca Almodovar să reuşească. Asta să fie iubirea?! Obişnuinţă, dependenţă, convieţuire, dorinţa de a nu avea de ales, de a fi posedat?! Surprinzător, filmul răspunde multor întrebări pe care ni le punem de-a lungul vieţii şi încă într-un mod natural.

Burn after reading (2008)

Cu o distribuţie de zile mari (John Malkovich, Brad Pitt, George Clooney, Frances McDormand, Tilda Swinton), filmul lui Ethan şi Joel Coen avea toate atu-urile să mă atragă. Deşi oarecum straniu, cu personaje de la puţin cretin la foarte cretin, este un deliciu şi mie mi-a plăcut foarte mult. John Malkovich joacă rolul unui fost agent CIA, cam isteric după ce a fost concediat, personaj ale cărui replici şi atitudine mi-au zgâriat puţin creierii, dar m-am delectat cu Brad Pitt într-un rol de tembel sclipitor, iar George Clooney a excelat de-a dreptul în rol de Casanova aproape de pensie. Filmul este, de fapt, o satiră la adresa societăţii, fraţii Coen declarând într-un interviu că este un film despre idioţenie şi consecinţele ei în lumea contemporană.
Thick as thieves (2009)

Simpatic e cam ce pot spune despre acest film…E drept că a trecut ceva timp de când l-am văzut, dar e clar că nu m-a impresionat în vreun fel, de vreme ce mi-am amintit cu greu povestea şi mai ales finalul.  Reţeta e simplă: se iau doi hoţi de bijuterii şi obiecte de artă, jucaţi de nişte actori care chiar transformă nişte roluri oarecare, zic eu, în ceva fain (Antonio Banderas şi Morgan Freeman), se întâlnesc şi li se dă un scop comun, chiar dacă fiecare îl urmăreşte din alte motive…se aduce şi o domnişoară blondă (Radha Mitchell), pe care am mai văzut-o în Surrogates şi Feast of Love, dar care încă nu a reuşit să mă convingă că ar avea talent…se amestecă toate astea cu puţină acţiune, puţin suspans, o lovitură de teatru la final (aşa s-a vrut, sigur!) şi se obţine un film de văzut când ai chef să-ţi clăteşti creierii.

My one and only (2009)

Binele întotdeauna conţine şi o sămânţă de rău, la fel cum şi răul conţine întotdeauna o sămânţă de bine…cam aşa aş rezuma filmul ăsta într-o frază. Atmosfera anilor ’50 a fost cea care m-a atras imediat spre acest film şi mă declar satisfăcută de cum a fost redată. Renee Zellweger este o mamă care, divorţând, îşi asumă rolul de  mamă singură pentru cei doi băieţi, filmul urmărind peripeţiile, deciziile, reacţiile, uneori bune, alteori mai puţin bune, dar în mod cert fireşti, reale…ca-n viaţă…Joacă foarte fain, ca de obicei, şi pot spune că filmul ăsta face parte din categoria de filme pe care le urmăreşti cu mare plăcere, fără să fie un film care să vrea mai mult…iar la final afli că este, de fapt bazat pe biografia actorului George Hamilton. De văzut, zic eu.

La Doublure (2006)

O comedie simpatică în care l-am regăsit pe Gad Elmaleh, cel care a jucat cu Audrey Tautou în Hors de prix. Nici Hors de prix nu este chiar un film de referinţă, dar mi-a plăcut mai mult decât La doublure. Aşa, pe scurt, el este Francois, tipul care parchează limuzine la un hotel de fiţe, refuzat atunci când o cere în căsătorie pe fata pe care o iubea de mulţi ani, dar căruia îi surâde norocul din pură întâmplare…un milionar (Daniel Auteuil) este surprins de paparazzi împreună cu amanta sa, Elena, iar salvarea o găseşte în faptul că, în poză, apare şi Francois. Pentru a demonstra soţiei că Francois este, de fapt iubitul Elenei, îl plăteşte pe acesta pentru a juca acest rol, ceea ce presupune convieţuirea cu Elena şi, de aici, o mulţime de momente amuzante care fac comedia destul de reuşită. Deşi Daniel Auteuil este unul din preferaţii mei, nu pot spune că mi-a plăcut în mod deosebit în filmul ăsta, dar poate revăd La fille sur le pont, să-l reabilitez Grin

Law Abiding Citizen (2009)

Hm…nu prea am chef să scriu despre filmul ăsta…N-aş putea spune exact de ce, dar m-a cam revoltat. O fi pentru că sunt destul de pacifistă şi “ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”, chiar dacă are ca şi miză o remaniere de sistem, nu-mi sună deloc eficient. De fapt, m-a dezamăgit că nici filmul nu vrea să pună punctul pe i şi nu subliniază nici eficienţa, nici ineficienţa acţiunilor lui Gerard Butler. Nu voi povesti despre film, pentru că deja s-a scris destul şi cred că deja cei mai mulţi l-au văzut. Senzaţia cu care am rămas după a fost cumva de zădărnicie…nu mi-aş fi dorit să fie altfel, pentru că ar fi însemnat ca filmul să fi lansat ideea că panica este soluţia, când, de fapt, mi s-a părut mult mai realista abordarea în sensul că panica durează puţin şi nu schimbă caractere, sisteme parcă bătute în cuie şi, cu atât mai puţin, societatea. În fine, puţin dezamăgită şi confuză, pentru că ideea filmului mi-a şi plăcut şi mi-a şi displăcut, în acelaşi timp. Gerard Butler mă topeşte indiferent de rol, dar tre’ să recunosc că-l prefer ceva mai paşnic Smile

Le premier jour du reste de ta vie (2009)

Un film care m-a uns la suflet, la care am râs şi am lăcrimat, care m-a bulversat şi m-a luminat în acelaşi timp, dar încă îmi vine greu să scriu despre el. Am găsit două recenzii despre acest film, aici şi aici, care surprind foarte fain ce e de spus despre el. Intenţionez să-l revăd curând şi poate voi reveni cu un later edit.

11 comments

  • Belle de Jour

    ultimul e foarte fain
    merci de el
    Smile

  • Arana

    Si mie mi-a placut mult Burn After Reading desi am constatat ca multi din cei care vad filmul asta nu inteleg nimic. Si o mai si ard intelectual la modul vai ce film prost, eu sunt prea bun pt asa ceva. Cred ca fix asta vroiau fratii Coen, sa ii demaste pe asa-zisii elitisti care si-au construit imaginea pt un strat foaaaarte subtire de gheata.

  • Rontziki

    @Belle de Jour: da, şi mie mi-a plăcut f mult Smile cu multă plăcere! Smile

  • Rontziki

    @Arana: am vorbit despre el cu două persoane, din care uneia nu i-a plăcut, iar celeilalte i-a plăcut f mult Smile Cam astea sunt variantele pentru filmul ăsta: ori îţi place f mult, ori deloc, nu există variantă de mijloc Smile
    Cred că ai dreptate, e un film care triază cumva nişte genuri de oameni.

  • Rontziki

    @pheideas: Mulţam frumos! Ştiam că gesturile făcute cu evantaiul aveau anumite semnificaţii, dar nu le mai ştiam Smile

  • stefandita

    Hmm eu recomand sa vizionezi The Lovely Bones …am vazut ca iti place sa citesti cunosti vreo carte buna care sa fie psihologica pe care sa o recomanzi ?

  • Rontziki

    @stefandita: mulţumesc! o să reţin recomandarea Smile
    Nu mi-e f clar ce înţelegi prin carte psihologică…pot să-ţi recomand 2 cărţi scrise de Irvin D. Yalom, despre care am scris aici:
    http://rontziki.blogspot.com/2009/07/cu-fiecare-zi-mai-aproape.html
    şi aici:
    http://rontziki.blogspot.com/2009/04/minciuni-pe-canapea-irvin-d-yalom.html

  • trucat

    din lista asta, nu am văzut decât burn after reading şi law abiding citizen, rezonabile, sfârşitul celui de al doilea mi s-a părut cam slab, am urmărit, însă, ultima producţie a lui Amenabar, interesantă. Îl voi căuta pe ultimul din cele şapte, dacă îmi permiteţi, recomand călduros fantastic mr Fox şi the fall (2006): http://www.imdb.com/title/tt0460791/

  • Rontziki

    @trucat: urmează să văd şi eu în curând Agora (Amenabar m-a convins de mult…) şi Fantastic Mr. Fox, dar de The Fall nu ştiam…o să-l caut Smile Mulţam de recomandări!

  • Pingback: La piel que habito | Rontziki

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.