Alte filme…

În curând nu o să mai găsesc denumiri pentru postările care conţin filme la grămadă Big Smile) Probabil voi recurge la metoda alegerii unui titlu de postare, cu numerotare, sau la a povesti despre fiecare film în postare distinctă…Până una-alta, am mai văzut ceva filme…câteva chiar foarte faine!

Surrogates (2009)

Într-o perioadă în care oamenii interacţionează din ce în ce mai mult în plan virtual, prin intermediul internetului, mi s-a părut foarte potrivit acest film. Zic unii că ideea e deja veche, că au mai fost făcute câteva filme pe tema asta….aşa o fi, dar eu nu le-am văzut aşa că pentru mine a fost ceva nou. Cândva, într-un viitor, probabil, nu foarte îndepărtat, oamenii sunt de o lene maximă şi nu mai fac nimic…sau aproape nimic, pentru că au nişte clone roboţi care fac totul în locul lor, în timp ce ei stau relaxaţi (sau nu) acasă, iau în greutate, se buhăiesc şi, conectaţi la nişte dispozitive, dirijează clonele să trăiască în locul lor. Asta, bineînţeles, până când au loc câteva crime inexplicabile, iar Bruce Willis trebuie, dom’le, să acţioneze şi să facă lumină.

Chiar dacă filmul se limitează doar la acţiunea în sine şi la efectul robotizării asupra oamenilor, fără a merge prea departe,  aduce în atenţie idei interesante. Mie mi-a plăcut şi îl recomand, cu atât mai mult cu cât coafura lui Bruce Willis, jucând rolul clonei sale, trimite filmul spre comedie Big Smile

Coco avant Chanel (2009)

Nu pot spune că am vreo pasiune, nici măcar o preocupare, în ce priveşte moda sau creatorii de modă celebri…Am văzut filmul pentru Audrey Tautou. Mi s-a părut puţin straniu, n-aş putea spune exact de ce…am avut cumva senzaţia că lipseşte ceva din biografia lui Coco şi oricum nu a fost la fel de închegat ca La vie en rose…poate şi pentru că a avut ca temă viaţa lui Coco înainte de a deveni Coco Chanel. Audrey Tautou a jucat foarte fain (cum altfel?!), m-a încântat foarte tare mesajul alegerii simplităţii şi cred că, pentru o femeie din zilele noastre, e foarte plăcut să vadă cum s-a ajuns de la ţinutele extrem de împopoţonate de la începutul secolului trecut la ţinute elegante, dar, mai ales, comode.
În timp ce scriam acum, mi-am dat seama ce anume mi s-a părut straniu…e vorba, de fapt, de a-mi fi lăsat un gust amar şi asta pentru că, văzând filmul, nu am avut sentimentul unei vieţi, deşi triste, împlinite, cum am avut când am văzut La vie en rose…această biografie parţială a lui Coco, deşi surprinde în final succesul creatoarei de modă, transmite prea multă tristeţe. O să văd şi filmul Coco Chanel din 2008 şi sper să am alte impresii despre viaţa ei.

If Only (2004)

Veşnica şi repetabila temă a timpului prezent…cel puţin eu aşa am receptat acest film. Trăieşte acum, fă acum ceea ce îţi doreşti, nu mai amâna şi nu mai ezita pentru că nu se ştie niciodată dacă mai există sau nu “mâine”. Sunt perfect de acord că este o temă interesantă, una foarte realistă de-altfel, dar aşa am impresia că filmele astea ne încântă privirea, gândurile, senzaţiile, pentru câteva ore, după care revenim frumuşel la existenţele noastre ocupate, stresate, temătoare şi tot aşa…Am citit despre film că ar fi vrut să spună că numai iubirea poate schimba cursul destinului…n-aş putea spune că nu e aşa, dar nici că e ideea esenţială a filmului, pentru că, deşi e o poveste de dragoste, aflată sub ameninţarea unui destin necruţător, ne învaţă nu doar să iubim, ci şi să înţelegem că iubirea nu înseamnă doar a simţi, ci şi a trăi în concordanţă cu ceea ce simţim.
Pe scurt, ea moare într-un accident, chiar în seara în care s-au despărţit, el suferă enorm, dar a doua zi se trezeşte retrăind ziua dinainte şi, deşi şocat, va face tot posibilul să împiedice accidentul. E un film fain, puţin exagerat în anumite scene şi declaraţii, dar merită văzut.

Julie & Julia (2009)
Cum sunt de felul meu pofticioasă şi cum tocmai m-a pocnit lunile astea o preocupare în ale bucătărelii, evident, mi-a plăcut filmul, care reprezintă biografia lui Julia Child, o bucătăreasă americancă, stabilită o vreme în Franţa. Învăţând să gătească în Paris, ajunge să publice o carte de reţete culinare pentru americani. De fapt, filmul are, ca şi puncte de pornire, două poveşti adevărate, pentru că, povestea Juliei Child se împleteşte cu cea a Juliei Powell, care, în 2002, şi-a făcut un blog şi şi-a propus ca, într-un an de zile, să gătească toate reţetele din cartea de bucate “Mastering the art of French cooking” a celebrei bucătărese.
În afară de faptul că am poftit la o grămadă de delicii culinare şi că m-am amuzat grozav cu doamnele astea două, nu prea am ce spune despre film…nu m-a izbit cu vreo idee nemaipomenită şi nu poate fi considerat e un film de referinţă, dar este, cu siguranţă, genul de film pe care-l voi revedea când şi când, iar Meryl Streep…e Meryl Streep Smile

11 comments

  • Rodica

    Ai o dedicatie la mine pe blog!Enjoy!

  • Rontziki

    @Rodica: Mulţumesc frumos! M-am delectat cu dedicaţia, dar şi cu celelalte…numai una şi una Smile

  • Bianca

    Vaiii, "If Only" e unul din filmele alea la care nu am plâns de rușine nu că nu erau lacrimile acolo gata să cadă. Mă rog, mie una mi-a plăcut foarte tare, iar tu ai descris perfect prin "ne învaţă nu doar să iubim, ci şi să înţelegem că iubirea nu înseamnă doar a simţi, ci şi a trăi în concordanţă cu ceea ce simţim". Perfecte cuvinte :*

  • Rontziki

    @Bianca: şi mie mi-a plăcut foarte tare, m-a revoltat puţin finalul şi, evident, nişte lacrimi acolo nu le-am putut reţine…mie asta mi s-a părut esenţa în film, pentru că sentimentele erau acolo, doar că, aşa cum ni se întâmplă tuturor uneori, nu li se dădea atenţia cuvenită, ca să zic aşa…l"asă că e şi mâine timp, azi am ceva mai important de făcut…"

  • Saturnianul

    Variante de denumiri pentru postări cu multe filme: nişte filme, multe filme, filme la grămadă, filme la calup, adunătură de filme, filme în serie, maraton filmografic. Sper că ţi-am fost de ajutor Grin

  • sufletica

    hahaha… misto variantele oferite de Saturn, completez si eu cu "tot filme", "numai filme", "de ce filme" si tot asa.Grin
    If only… hmmm, daca declar ca am plans, iar tipa lumea ca-s sentimentala. Deci, nu am plans, decat pret de un sul de servetele, de-ala gros.
    De Julia si Julia am auzit,insa nu m-am incumentat sa il vad. Acum dupa ce ai scris tu cronicutza pe scurt o sa il viizionez.

  • Rontziki

    @Saturnianul & Sufleţica: dragilor, s-au reţinut sugestiile voastre Big Smile E drept că o parte deja le-am utilizat…"maraton de filme" aş vrea eu in realitate Big Smile, iar "de ce filme" – woops, deja devine problematică situaţia şi tre' să mai dau şi explicaţii Big Smile

  • Rontziki

    @Sufleţica: da, cunosc cum e cu şerveţelele, dar să nu mai spui la nimeni Big Smile
    La If only, raportez doar 1-2 şerveţele, dar dacă vezi Waterloo Bridge (scrisei despre el acum câteva săpt), trebuie să te aprovizionezi bine, crede-mă Big Smile)

  • Saturnianul

    @Sufletica & Rontziki: Dragele mele, mi-aţi dat o idee de afaceri – şerveţelele de plîns "Emoţia filmului". Rezistente la valuri de lacrimi pentru a nu se consuma repede. Vă închiriez filme gratuit şi vă iau 10 lei pe pachetul de "Emoţia filmului" Big Smile)

    Şi ca să nu vă simţiţi marginalizate, să ştiţi că şi Saturnul mai transipră pe la ochi vizionînd filme. Numai că la filme SF. Nu vă tăvăliţi pe jos, ce credeţi că acolo nu sunt sentimente? Bunăoară, serialul Stargate a avut destule episoade pe care le-am privit înceţoşat Grin

  • sufletica

    Saturnule, buna idee cu servetelele. Cumpar si io vreo 10 cutii. Cred ca o sa am nevoie acum cand imi vandu rontziki pontul cu filmul ala.
    Iar pt tine iti recomand link-ul asta. N-am reusit sa il pun direct aici. Sa ne spui daca ai avut nevoie de servetele Grin
    http://www.dailymotion.com/video/x1i409_star-wars-fun-striptease_fun

  • Pingback: Nevoia noastră de consecinţe. Piesa de teatru Refugiul | Evantaiul Memoriei

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.