Mi-e dor…
O multime de grade azi pe-afara…nu s-ar zice ca vine toamna si totusi o simt venind cu un iz de melancolie care ma invaluie asa, pe nepregatite…
Mi-e dor…de nimic anume si totusi de prea multe…Mai demult, nu-mi aduc aminte cand, am avut revelatia trecutului, ca sa zic asa…din cand in cand, probabil mai ales toamna, mi se face dor de trecut, de momente pe care le-am trait si de mine…E coplesitor, placut si dureros dorul asta…In mod surprinzator, mi-e dor pana si de momente in care nu simteam decat partea nu goala, ci chiar plina cu zgura a paharului…si mai ales de mine…ma simt mai eu si ma regasesc in acele momente…
Am ajuns sa stiu ca, oricat de grea sau de nesemnificativa imi pare o perioada, la un moment dat imi va fi dor de ea. Probabil senzatia asta ma motiveaza sa traiesc prezentul, ma face sa-l vad uneori ca pe o deja amintire si ma intreb daca e bine, daca nu cumva il creez in loc sa-l traiesc…
Oare de ce toate au alta culoare, alt parfum si-mi sunt mai dragi cand le conjug la trecut? De ce eu mi-s mai draga cand ma conjug la trecut? Si de ce se intampla asta mereu?! Singura consolare este ca macar prezentul dobandeste mai multa valoare cand il privesc prin ochii viitorului…
Sunt in prezent si mi-e dor de trecut, traiesc prezentul si mi-e dor de el, contemplandu-l din viitor.
Probleme… temporale văd eu. Mi-au plăcut mereu oamenii care n-au trăit exclusiv într-o singură zonă temporală: prezent (cei mai mulţi), trecut sau viitor. Oamenii care manipulează timpul, chiar dacă la nivel conceptual. Ar fi frumos şi perceptual. Oricum, timplu este o chestie de percepţie.
Îmi place că trăieşti prezentul şi ţi-e dor de el contemplîndu-l din viitor. La urma urmelor, ce este prezentul dacă nu un fost viitor?
Eu mă conjug la viitor. Dar un viitor atît de îndepărtat pe care biologic ştiu că nu voi mai apuca să-l trăiesc. De fapt, mă conjug la mai mult ca viitor…
Totuşi, dacă-ţi contempli prezentul din viitor, cum de te conjugi la trecut? Cred că ştiu în ce epocă te-ai potrivi
@Saturnianul: As zice mai degraba ca ce e prezentul daca nu un viitor trecut
Ma conjug in principal la trecut pentru ca in prezent vad trecutul, iar prezentul il vad din viitor, adica devenit deja trecut…si ma conjug la trecutul simplu
Abia astept sa-mi spui epoca in care crezi tu ca m-as potrivi
Tuturor ne este uneori dor de trecut…trecutul de multe ori este mai bun decat este prezentul sau va fii viitorul…Este doar o perioada mai grea prin care treci…
@Child: surprinzator nu, sunt intr-o perioada, as putea spune, chiar buna
De-asta ma uimeste si pe mine starea asta pe care o am uneori de dor de trecut, chiar si de momentele mai grele din trecut…de parca m-as plafona cand imi e bine 
Poate e vorba doar de schimbarile firesti prin care trecem si adaptarea la ele
Se pare că e un dor cu iz de epidemie…
@Delf: aoleu, nu cred ca imi doresc sa contagiez pe cineva…desi, ca sa fiu sincera, e placut dorul asta…te pune in legatura cu tine, cu viata si iti da asa un zambet nostalgic
@Rontziki
Problema 1
De-asta ma uimeste si pe mine starea asta pe care o am uneori de dor de trecut, chiar si de momentele mai grele din trecut…de parca m-as plafona cand imi e bine
Măi, e în natura omului să îşi dorească ceva (în cazul de faţă binele) iar atunci cînd îl are să zică că e totuşi prea mult. Iar tu mai eşti şi balanţă, aşa că… na
Problema 2
Ghici cine a spus: Viaţa nu înseamnă doar clipa, ci o înşiruire de clipe. În timp ce trăieşti această clipă, ia în seamă clipa care a fost dar, mai ales, pe cea care urmează. Asta dacă vrei ca ea să mai vină.
Dacă nu ghiceşti, mai aşteaptă
Multumesc pentru ca l-ai adaugat pe Smilley.
O duminica frumoasa,
Sergiu
@Saturnianul: aha, incepi sa intelegi si tu cum e talerele
Prea mult nu, poate neobisnuit 
Uof, acum imi dai ghicitori
Am o vaga idee, dar te las sa ma surprinzi 
, ca si cu epoca 
@Sergiu: eu multumesc! Duminica frumoasa si tie!
Cat de fidel ma regasesc in cuvintele tale. Si eu "ma conjug la trecut" deseori. Si mi-e dor de el. Traiesc prezentul, privesc cu incredere in viitor, dar sunt constient ca nu as fi nimic fara trecut.
Imi place mult incheierea ta: "Sunt in prezent si mi-e dor de trecut, traiesc prezentul si mi-e dor de el, contemplandu-l din viitor."
O seara frumoasa!
@Ioan: multumesc pentru vizita si pentru aprecieri!
Cum eu sunt de parere ca nimic nu se intampla degeaba, chiar daca uneori motivele ne scapa sau sunt altele decat par, sunt de acord cu tine ca nu am fi…poate nu nimic, dar in mod cert nu cum suntem azi, fara trecut
Seara placuta si tie!
Toti simt dor de trecut. Eu, daca miros un parfum cu care ma dadeam intr-o anumita perioada, imi aduc aminte instant de cum era, cu bune si rele… Chestia e ca, tu, spre deosebire de mine, nu pari omul care sa lase timpul sa treaca peste el, asadar sunt sigura ca ai amintiri frumoase, frumoase.
@HubbaBubba: a, stiu cum e cu parfumul
si mie mi se intampla, nu doar sa-mi amintesc, dar uneori chiar sa ma simt ca atunci cand ma dadeam cu respectivul parfum…
si, din fericire, reusesc sa retraiesc amintiri si sa le gust doar frumusetea 
Am intr-adevar multe amintiri, unele atat de frumoase ca ma intreb uneori daca sunt ale mele
Stii,si eu invoc trecutul destul de des,(chiar daca uneori prezentul ma multumeste,a nu se intelege gresit)…sunt insa constienta de un lucru,ca nu voi mai avea niciodata parte de tot ce a insemnat frumos in viata mea,si mi-am setat mintea doar cu amintirile frumoase,pe cele urate le-am spanzurat si le-am inchis intr-o incapere in care stiu ca n-am voie sa revin…ca sa nu uit am pus si un post-it pe care am scris "pericol".
@tasha: bine ai venit pe la mine şi te mai aştept!
Referitor la amintirile urâte, cred că puţine mi-au rămas în memorie, dar pe cele pe care le-am reţinut, le mai invoc uneori, probabil foarte rar, pentru a-mi aminti ce am învăţat din ele sau chiar pentru a le vedea cu alţi ochi, peste timp…
INTELEG si te regasesc! Esti sigura ca nu esti rac? E cam tipica autodestructivitatea!
@Black Leviathan: sunt sigură că nu sunt rac, numai să nu mă fi declarat mama cu vreo câteva luni mai târziu
)
Alea sociale?! Alea propovăduite de minunata noastră eră, conform cărora tre' să ne căutăm fericirea cu orice preţ sau să punem eticheta de "fericire" pe orice înveliş gol de substanţă?
Întoarcerea, blocajul nu sunt autodestructive decât privind cum ziceam mai sus, altfel, sunt, să zicem, atitudini de preţuire a unor valori 
Hm…autodestructivitate, după ce norme de interpretare?!
Eu una nu i-aş zice autodestructivitate, din contră…când crezi cu tărie în ceva, e cam greu să crezi în fiecare zi altceva
Melancolie de toamna..e de inteles
. Eu zic ca e bine sa ne mai reamintim si retraim trecutul..chiar pentru a ne cunoaste mai bine..insa totusi..sa avem grija sa nu sacrificam prezentul..viata se construieste cu fiecare clipa. Toamna linistita sa ai.. 
Cumva asta este şi ideea postării, chiar dacă la prima vedere nu pare…fiecare clipă din prezent va deveni o amintire, o bucăţică de trecut cândva, şi, construind şi trăind clipă de clipă, vom avea nişte amintiri cu adevărat…nu neapărat plăcute, dar emoţionante, simţite, trăite intens şi conştient în acelaşi timp
Toamnă frumoasă şi ţie!
Pingback: Viaţa pe un peron | Rontziki