Cosmopolis

“The first film about our new millenium”, conform trailerului…În acest caz, opriţi şi deschideţi uşa, vreau să cobor din mileniu! Din păcate, nu e doar slogan, pentru că atât cartea, cât şi filmul reflectă destul de bine mileniul nostru…Dar să încep cu începutul. Am citit despre Cosmopolis la Dragoş, care a avut “o supriză plăcută, dar nu foarte”. N-o consideră de recomandat, dar m-au atras ideile anti-capitalism, aşa că am […]

» Read more

Nimicul de temut

Sentimentul unui sfârşit a fost cartea care l-a trecut pe Julian Barnes în rândul preferaţilor mei. Scris la momentul analizelor şi concluziilor, romanul, deşi ficţiune, reflectă ceva din scriitor, un fel plăcut de a privi în urmă pentru a despica firul în patru. Se pare că genul acesta de scriere este cea la care Barnes se pricepe cel mai bine. Nimicul de temut nu este un roman, este, mai degrabă, […]

» Read more

Cărţi şi filme

Andres de la The Club of Serial Readers mă provoacă la o leapşă cu filme şi cărţi, mai exact cu ecranizări ale cărţilor. Nici nu mă aşteptam să-mi vină în minte atât de multe filme după cărţi. Pe unele le-am văzut şi am găsit că nu fac cinste cărţii, despre altele am şi scris că numai după ce vezi şi filmul poţi avea o imagine completă, dar mai am încă […]

» Read more

Despre scriitori şi filozofi :)

“Pe vremea când eram “doar” cititor, credeam că scriitorii, deoarece scriu cărţi în care se găseşte adevărul, şi descriu lumea, şi văd în inima omenească, şi pătrund atât particularul, cât şi generalul – capabili să le recreeze pe ambele în forme libere, dar structurate – şi înţeleg, ar trebui să fie mai sensibili – şi mai puţin orgolioşi şi egoişti – decât alţi oameni. Apoi am devenit scriitor şi am […]

» Read more

Eseu despre orbire

Dau roată acestei cărţi de câţiva ani şi am tot amânat s-o citesc, pentru că am făcut marea greşeală să văd filmul (Blindness) la puţin timp după ce-a fost lansat. Era indiscutabil că, în roman, voi găsi mult mai mult decât într-o peliculă de două ore, dar faptul că ştiam deja povestea, întâmplările, finalul mă dădea înapoi…tot aşteptam să mai treacă timp, să se mai estompeze imaginile din film, dar […]

» Read more

Cele mai frumoase amintiri

Tre’ să spun de la bun început: Françoise Sagan m-a cucerit. Nu citisem nimic de “Charming little monster” şi am zis să încep cu Cele mai frumoase amintiri, o carte autobiografică, în care Françoise Sagan povesteşte, într-o ordine aleatoare, întâmplări din viaţa sa, evocă întâlniri cu oamenii pe care i-a cunoscut şi se destăinuie în chestiuni mai delicate, precum obsesia pentru viteză şi pasiunea pentru jocurile de noroc. Odată ce […]

» Read more

Raport către El Greco

O carte care ar trebui citită, zic eu, măcar de vreo trei ori într-o viaţă…o dată, în fragedă tinereţe, pentru că are darul să inspire şi să dea dorinţa “de a urca, pas cu pas, spre punctul cel mai înalt”, a doua oară, la maturitate, pentru că este un veritabil ghid spiritual, şi a treia oară, la o vârstă mai înaintată, la momentul concluziilor, când ai acumulat un trecut cu […]

» Read more

Lumina Greciei

“Elementul care conferă munţilor, satelor şi pământului grec imaterialitate este lumina; în Italia, lumina e moale şi efeminată, în Insulele Ionice e blândă şi plină de patimă orientală, în Egipt e densă şi senzuală; lumina Greciei este complet spiritualizată. În această lumină, omul reuşeşte să vadă limpede, să impună ordine deasupra haosului, să restabilească cosmosul. Şi cosmosul înseamnă armonie.” “În Grecia, toate lucrurile, munţii, apele, mările, văile, prin viaţă, se […]

» Read more

Concert în memoria unui înger

Când am scris despre Cea mai frumoasă carte din lume şi alte povestiri, îl acuzam pe Schmitt că şi-a dorit atragerea unui public mai larg, recurgând la tertipuri (a se citi clişee), care ştie că prind şi devenind, astfel, cam prea comercial. L-am considerat relativ reabilitat în ochii mei pentru ideile din Pe când eram o operă de artă (ce titluri lungi alege mereu!), în ciuda finalului. Acum, cu volumul […]

» Read more

Sunt o babă comunistă!

Citind în metrou, mi se întâmplă să-mi dau seama că mimica mea devine, uneori, foarte sugestivă, sunt momente în care zâmbesc, altele în care mă surprind încruntată, dar chiar să pufnesc în râs nu prea mi s-a întâmplat. Asta până deunăzi când, uitând complet că sunt în public, m-a buşit un râs sănătos citind Sunt o babă comunistă! Ajunsesem la paginile în care localitatea aleasă pentru vizita lui Ceaşescu se […]

» Read more
1 … 15 16 17 18 19 … 35