Cele mai bune cărți citite în 2018

Atunci când îți setezi reading challenge-ul pentru noul an, nu se poate să nu arunci o privire peste cărțile pe care le-ai citit și să nu te gândești care au fost preferatele. În 2018, am reușit să depășesc numărul de 50 de cărți pe care mi-l propusesem citind 53 de cărți, ceea ce nu s-a mai întâmplat demult și nu se va mai întâmpla curând, pentru că, gândindu-mă retrospectiv la […]

» Read more

“Hitler este un adevăr ascuns în adâncul nostru, care poate oricând ţâşni la suprafaţă.” Adolf H. Două vieţi de Eric-Emmanuel Schmitt

Scrierea acestei cărţi m-a învăţat multe. Atâta vreme cât nu vom recunoaşte că şi ticălosul şi criminalul se află în adâncul nostru, vom continua să trăim într-o pioasă minciună. Ce este un ticălos? Cineva care, după părerea lui, nu greşeşte niciodată. Ce este un criminal? Cineva ale cărui fapte nu ţin cont de existenţa celorlalţi. Aceste două povârnişuri sunt în mine şi pot oricând aluneca pe ele. După experienţa acestei […]

» Read more

Concert în memoria unui înger

Când am scris despre Cea mai frumoasă carte din lume şi alte povestiri, îl acuzam pe Schmitt că şi-a dorit atragerea unui public mai larg, recurgând la tertipuri (a se citi clişee), care ştie că prind şi devenind, astfel, cam prea comercial. L-am considerat relativ reabilitat în ochii mei pentru ideile din Pe când eram o operă de artă (ce titluri lungi alege mereu!), în ciuda finalului. Acum, cu volumul […]

» Read more

Proză scurtă sau roman?!

Am avut multă vreme oareşce impresii complet greşite despre proza scurtă. Nici nu le-aş numi, de fapt, impresii, ci nişte prejudecăţi care nu se bazau pe nimic, nici măcar pe experienţe neplăcute. Cert este că multă vreme am ocolit volumele de nuvele şi povestiri, inclusiv pe cele ale autorilor preferaţi… După mulţi ani, am reîncercat proza scurtă cu Bestiar de Julio Cortazar şi am zis: Wow! Puţin câte puţin, am […]

» Read more

Pe când eram o operă de artă

Am citit romanul lui Eric-Emmanuel Schmitt dintr-o suflare…o carte care se citeşte uşor, dar care ascunde şi oareşce fineţuri. Dacă atunci când am citit Cea mai frumoasă carte din lume şi alte povestiri, mi s-a părut că Schmitt a căutat nu doar să ofere o lectură cât se poate de abordabilă, dar şi să nu supere pe nimeni, cu Pe când eram o operă de artă reuşeşte cu siguranţă să […]

» Read more

Cea mai frumoasă carte din lume şi alte povestiri

O cărţulie numai bună pentru o după-amiază ploioasă, că tot s-a instalat fără drept de apel toamna… În povestirile din această colecţie, am găsit parcă un alt Schmitt decât cel pe care l-am cunoscut prin Secta egoiştilor şi Oscar şi Tanti Roz, mai deschis, chiar mai evident, aş zice. Cu toate că poveştile sunt scrise cu delicateţe, într-o manieră elegantă, demnă de personajele alese, ideile sunt împărtăşite ceva mai direct […]

» Read more

Cărţile vacanţei

Se duse şi concediul mult aşteptat…s-a dus de vreo săptămână deja, dar n-am apucat să vă povestesc ce-am făcut, pe unde am umblat…urmează şi asta în curând Până una-alta, să vă povestesc ce am citit în acest concediu… Deşi speram să am mai mult răgaz pentru citit şi să devorez muuulte cărţi, nu am apucat să citesc decât 3 şi, din păcate, nici una dintre ele nu a fost impresionantă, […]

» Read more