Bucureştiul anilor’ 80 văzut de un britanic

Patrick McGuinness a petrecut trei ani în România, între 1984 şi 1987, experienţă pe care a transpus-o ulterior în romanul Ultimele o sută de zile, a cărui acţiune se petrece, în mod fictiv, în anul 1989, chiar înaintea şi în timpul Revoluţiei. Despre cât este adevăr şi cât este ficţiune în roman o să scriu într-o postare viitoare, când am să povestesc pe larg impresiile despre această carte. Deocamdată, mă […]

» Read more

Pluta de piatră

Cum ar fi dacă Peninsula Iberică s-ar desprinde de continent şi ar deveni o insulă plutind în derivă prin ocean, îndreptându-se ba spre Insulele Azore, ba către ţărmurile Americii, urmând să se învecineze cu Atlantic City, ba mai spre nord, către ţinuturi cu climă deloc obişnuită pentru locuitorii peninsulei?! Uite-aşa, Portugalia şi Spania ar fi nevoite să nu fie doar vecine, ci şi să călătorească singure prin oceanele şi mările […]

» Read more

Zbor deasupra unui cuib de cuci

N-am să scriu doar despre romanul Zbor deasupra unui cuib de cuci, pentru că a fost, practic, ultima formă în care am interacţionat cu povestea. Văzusem demult filmul regizat de Milos Forman în 1975, dar nu-mi mai aminteam decât vag atmosfera albă din spital şi figura drăcească a lui Jack Nicholson. Acum câteva luni, şcoala de teatru Q-Feel, unde am participat la cursuri de teatru (despre asta o să povestesc […]

» Read more

Creionul tâmplarului

Creionul tâmplarului a fost martor la atrocităţi, dar şi la momente sensibile. A aparţinut unui tâmplar activist, care a pornit o grevă pentru ca ziua de muncă să aibă 8 ore, după care a ajuns la un pictor. Acesta din urmă, în închisoare, desenează porticul unei catedrale, iar pe sfinţi şi apostoli îi zugrăveşte cu chipurile deţinuţilor. Herbal, martor al momentului, păstrează creionul după ce-l ucide pe pictor şi îşi […]

» Read more

Nono

V-aţi întrebat vreodată cum vede un ursuleţ de pluş (ursuleţul vostru de pluş, dacă aveţi unul) lumea noastră, a oamenilor? Eu recunosc că nu prea mi-am pus această problemă, dar, citind despre romanul Nono scris de Renata Carageani, am devenit curioasă: “Lumea lui Nono este, bineînţeles, lumea noastră văzută de un personaj fantastic, plin de candoare”. Acum, după ce-am fost martoră la aventurile lui Nono, mă gândesc şi sper că […]

» Read more

De la Bookfest adunate…

Acum câţiva ani, când am scris pe scurt despre o vizită la Gaudeamus, îmi propusesem să nu mă mai deranjez cu vizite la târgurile de carte…prea mare aglomeraţia, reduceri aproape lipsă şi, de ce să mint, nu mă omor după lansări, n-am nevoie să-mi povestească scriitorul cum a ajuns să scrie ceva sau, şi mai neinteresant după părerea mea, să vorbească alţii despre asta, mai mult sau mai puţin inspirat. […]

» Read more

Trei tigri trişti

Despre cartea lui Guillermo Cabrera Infante n-o să pot scrie prea multe…oricât mi-aş dori să curgă frazele despre multitudinea de stări la care m-a supus, mi se pare că doar rândurile ei pot fi grăitoare. O să încerc totuşi… Trei tigri trişti este un carusel din care ba nu mai vrei să cobori, ba simţi nevoia să cobori în clipa următoare, o nebunie de carte. În prima parte am fost […]

» Read more

Inimi cicatrizate

Am citit Inimi cicatrizate într-o noapte, acum ani buni, pe vremea când stăteam în cămin şi mi-am amintit de ea de multe ori…frânturi, imagini care mi se creionaseră în minte, senzaţii pe care le-am trăit citind-o…Recent, mi-a vorbit un prieten despre ea şi am ştiut că trebuie neapărat s-o recitesc. Pentru că imaginile şi senzaţiile de care spuneam sunt foarte puternice şi intense, trebuie să recunosc că, atunci când încerc […]

» Read more

Geneza după Saramago :)

Aşa cum v-am ameninţat când am scris despre Cain, primei pagini din acest roman îi dedic o postare distinctă. Indiferent cât eşti de credincios şi oricât de convins ai fi de adevărul ideilor religioase, nu poţi, zic eu, să nu savurezi efervescenţa minţii lui Saramago, lecţia de imaginaţie şi sarcasm de care dă dovadă. Am povestit mai demult ce înseamnă pentru mine să cred, dar asta nu mă împiedică să […]

» Read more

Cain

Deşi mai am câteva cărţi de Saramago încă necitite, pe care cred că le las pe raft şi din dorinţa de a şti că, deşi scriitorul meu favorit nu mai este, oricând doresc, mă mai pot delecta cu pagini noi, n-am rezistat tentaţiei de a începe imediat ultimul roman al acestuia, Cain. A fost suficient ca, la răsfoire, să citesc prima pagină pentru ca apoi să n-o mai las din […]

» Read more
1 … 17 18 19 20 21 … 35