Medianeras – Sidewalls

medianeras-posterMedianeras (2011)
Regie: Gustavo Taretto
Scenariu: Gustavo Taretto
Distribuţie: Javier Drolas, Pilar López de Ayala

Mă gândesc de câteva zile ce să scriu despre acest film…altceva decât: wow! wow! wow! şi tot aşa…

Câte filme te captivează de la primul cadru, din prima secundă?! Recunosc că nu mi se întâmplă prea des şi că, înainte de a merge mai departe cu filmul, am revăzut de vreo două ori primele minute.

Buenos Aires (îl puteţi înlocui cu orice altă metropolă). Un oraş care creşte incontrolabil şi imperfect, o clădire nouă, înaltă până la cer, lângă una veche, una în stil francez lângă o alta în niciun stil, una raţională lângă una iraţională, îngrămădite toate fără vreun criteriu, privând de lumină şi de o eventuală panoramă.

Responsabile pentru mare parte din suferinţele locuitorilor, toate neregularităţile astea ne reprezintă pe noi şi vieţile noastre.

Medianeras1

Şi gata, Medianeras m-a cucerit! Am savurat fiecare secundă şi am zâmbit încontinuu. Filmul este ca un reproş spus pe cel mai frumos ton, ca o dojană însoţită de o mângâiere.

Medianeras2

Martín şi Mariana sunt doi “ciudaţi” atât de comuni, de fapt, în zilele noastre. El suferă de atacuri de panică şi nu iese din casă, rezolvând totul (cumpărături, muncă, studii, diplome, nevoia de conversaţie, sexul etc) prin internet, iar ea este singuratică, recent ieşită dintr-o relaţie dezamăgitoare, suferind de claustrofobie şi evitând lifturile. Aceste trăsături sunt uşor îngroşate tocmai pentru a da forţă ideii filmului, pentru că, altfel, personajele suntem noi toţi, contemporanii erei digitale, iar tema este paradoxala însingurare în epoca maximei dezvoltări a formelor de comunicare.

Cum bine spune Martín:

Internetul mă aduce mai aproape de lume, dar mai departe de viaţă.

 

Medianeras7

Viaţa noastră se desfăşoară aproape în mod constant între pereţi. Oriunde ne uităm, avem în jur pereţi, indiferent că suntem înăuntru sau afară. Dar asocierea pe care o face filmul între stilul arhitectural haotic şi vieţile noastre fără sens nu se opreşte aici. Ne înconjurăm de pereţi, iar în interior construim adevărate ziduri.

Pierduţi între atâtea feluri de ziduri în marile oraşe…

Medianeras4

M-a uns pe suflet acest film şi-l recomand nu doar ca pe un film care merită văzut, ci ca pe unul care trebuie văzut!

One comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.