Puterea prezentului

Prima “întâlnire” cu Eckhart Tolle am avut-o acum un an când am citit Liniştea vorbeşte, în care Tolle expunea numai câteva din ideile sale.

Puterea prezentului este subintitulată şi Ghid de dezvoltare spirituală şi este o abordare pe larg a celor susţinute de Tolle în Liniştea vorbeşte, dar şi un fel de curs prin care transmite “chei” de învăţare şi practicare a ceea ce înseamnă “Clipa de acum”, modalităţi în care putem încerca să ne eliberăm de minte, de constrângerile şi limitările ei, pentru a trăi în prezent.

Spun că putem încerca, pentru că o călătorie spirituală nu este chiar cel mai la îndemână parcurs pentru noi, cei obişnuiţi să frământăm tot timpul gânduri, să trecem totul prin prisma minţii şi să ne raportăm constant la trecut şi la viitor.

Deşi uneori face referiri la Dumnezeu, la Buddha sau la Isus, Eckhart Tolle nu aparţine niciunei religii şi ne propune o cale care nu contrazice nicio dogmă religioasă, dar se bazează, pe alocuri, pe interpretări spirituale ale unor parabole şi concepte religioase.

Puterea prezentului nu este o carte despre care să povestesc, pe care să o disec, aşa încât o recomand spre lectură, ca alternativă la ceea ce cunoaştem deja, la ceea ce am fost învăţaţi să credem despre viaţă, despre fericire şi despre noi înşine, şi redau câteva citate care sper că vă vor stârni curiozitatea Smile

Care este cel mai mare obstacol în calea trăirii acestei realităţi?
Identificarea cu mintea dvs., care face ca gândirea să devină un impuls permanent şi repetitiv. Incapacitatea de a te opri să mai gândeşti este o boală groaznică, dar nu ne dăm seama de acest lucru pentru că aproape toată lumea suferă de ea, aşa că o considerăm un lucru normal. […] Identificarea cu mintea creează un ecran opac de concepte, etichete, imagini, cuvinte, judecăţi şi definiţii ce blochează orice relaţie autentică. Se interpune între conştiinţa de sine şi persoană, între dvs. şi restul oamenilor, între dvs. şi natură.
Notă: Mintea este un instrument minunat dacă este folosit corect. Totuşi, folosită incorect, devine foarte distructivă. Pentru a exprima mai precis acest lucru, nu contează în ce măsură vă folosiţi incorect mintea – pentru că, de obicei, nu o folosiţi deloc. Ea vă foloseşte pe dvs. Aceasta este boala. Credeţi că sunteţi mintea dvs. Este o iluzie. Instrumentul a pus stăpânire pe dvs.
Daţi-mi voie să vă pun o întrebare: vă puteţi elibera de mintea dvs. ori de câte ori doriţi? Aţi descoperit butonul de “închidere”?
“Adică să nu mai gândesc deloc? Nu, nu pot. Poate numai o secundă sau două.

Atunci, mintea este cea care vă foloseşte pe dvs. Vă identificaţi inconştient cu ea, aşa că nici nu ştiţi că sunteţi sclavul ei. Este ca şi cum aţi fi posedat fără să ştiţi şi luaţi entitatea care vă posedă drept persoana dvs. Începutul libertăţii este să vă daţi seama că nu sunteţi entitatea care vă posedă – adică gânditorul din sinea dvs.

Pare aproape imposibil să scăpăm de identificarea cu mintea. Toţi suntem afundaţi în ea. Cum înveţi un peşte să zboare?
Iată care este cheia: puneţi capăt iluziei timpului. Timpul şi mintea sunt inseparabile. Eliminaţi timpul şi mintea se opreşte – dacă nu alegeţi cumva să o puneţi la treabă.
A te identifica cu mintea înseamnă a fi prins în timp: impulsul de a trăi aproape exclusiv prin memorie şi anticipare. Aceasta creează o preocupare continuă pentru trecut şi viitor – gândul la recunoaşterea momentului prezent şi la a-i îngădui să existe trezeşte neplăcerea. Impulsul apare pentru că trecutul vă conferă o identitate, iar viitorul menţine promisiunea salvării, a împlinirii sub orice formă. Amândouă sunt iluzii.
Timpul nu este deloc preţios, pentru că este o iluzie. Ceea ce percepeţi ca preţios nu este timpul, ci singurul moment existent în afara sa: Clipa de acum, cel mai preţios lucru care există, pentru că este singurul care există. Este tot ceea ce există.
Viaţa este acum. Nu a exista niciodată vreun timp în care viaţa dvs. să nu fie acum şi nici nu se va întâmpla vreodată.

Nebunia timpului psihologic
Cum funcţionează acest tipar mental în viaţa dvs.? Încercaţi mereu să ajungeţi în alt loc decât cel în care vă aflaţi? Cea mai mare parte a acţiunilor dvs. sunt doar mijloace pentru atingerea unui scop? Satisfacţia se află întotdeauna după colţ sau este redusă la scurte momente de plăcere, ca sexul, mâncarea, băutura, drogurile sau fiorii de frică ori entuziasm? Vă concentraţi mereu să deveniţi, să realizaţi şi să atingeţi diverse ţeluri, alergaţi mereu după emoţii şi plăceri noi? Credeţi că dacă adunaţi mai multe lucruri veţi fi mai împlinit, mai bun sau mai întregit din punct de vedere psihologic? Aşteptaţi un bărbat sau o femeie să dea un sens vieţii dvs.?

Chiar dacă v-aţi trezi în paradis, nu ar trece mult şi mintea dvs. ar spune “da, dar…” În ultimă instanţă nu este vorba de rezolvarea problemelor, ci de înţelegerea faptului că nu există probleme. Există numai situaţii – pe care le rezolvăm în prezent sau le acceptăm ca atare, ca parte din însuşirile prezentului, până când ele se schimbă sau pot fi rezolvate.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.