Hesher (2010)
Regie: Spencer Susser
Scenariu: Spencer Susser, David Michôd, Brian Charles Frank
Distribuţie: Joseph Gordon- Levitt, Devin Bochu, Natalie Portman, Rainn Wilson

Hesher, filmul independent regizat de Spencer Susser, este greu de încadrat într-o categorie, pentru că drama se îmbină constant cu momente comice, dar şi cu scene ceva mai dure.

Nu este o comedie neagră, ci mai degrabă l-aş vedea o dramă având în centru o poveste ceva mai neconvenţională.

T.J. (Devin Brochu) este un puşti de 13 ani, care se străduie să depăşească pierderea recentă a mamei.

Locuieşte cu tatăl, Paul (Rainn Wilson), care este mai degrabă absent în suferinţa generată de pierderea soţiei, şi cu bunica, aceasta din urmă fiind singura care face eforturi să-i ţină pe linia de plutire.

Pe acest fond dominat de durere şi apatie, apare Hesher, pletos, în pantaloni negri şi mai mult la bustul gol decât îmbrăcat, acoperit cu tatuaje, care conduce o dubiţă şi ascultă heavy metal.

Acesta se instalează, cu o naturaleţe care te lasă cu gura căscată, în casa bunicii, în care locuiesc T.J. şi tatăl lui. Interesantă şi surprinzătoare este atitudinea familiei faţă de personaj, tatăl este mai întâi mirat, după care îl ignoră, iar bunica se apropie de Hesher şi devin rapid prieteni.

T.J. este practic singurul care are o primă reacţie firească, de respingere faţă de Hesher, care, la rândul său, nu va înceta să-l contrarieze pe puşti prin atitudinea sa. Ba îl lasă să fie chinuit de un alt puşti mai mare, ba îl răzbună distrugându-i aceluia maşina, ba o ajută Nicole (Natalie Portman), casieriţa pe care o place T.J., şi îi oferă posibilitatea de a petrece câteva ore în compania ei, ba exagerează şi, practic, distruge momentele petrecute împreună.

Cu toate acestea şi în ciuda atitudinii uneori de neînţeles a lui Hesher, acesta este singurul care reuşeşte să-i scoată pe T.J. şi pe Paul din letargie şi să le arate că încă mai au pentru ce trăi.

Jocul lui Devin Brochu mi s-a părut de-a dreptul impresionant, oscilând de la tristeţe, amărăciune şi resemnare, la încăpăţânare şi acţiune. Primul lucru care m-a frapat încă de la începutul peliculei au fost cearcănele şi ochii puştiului, care pe toată durata filmului reuşesc să imprime o senzaţie de greutate şi de apăsare.

Joseph Gordon- Levitt intră perfect în rolul lui Hesher, un anti-erou care-ţi place şi te agasează în acelaşi timp, actorul declarând despre personajul său: „Hesher este avatarul bizar al morţii, care vine să-l sprijine pe puştan să facă faţă situaţiei.”

Bineînţeles, şi Rainn Wilson şi Natalie Portman, cu roluri mai degrabă  secundare, au jucat foarte bine.

Filmul excelează în surprize. Întotdeauna când vedem un film, avem tendinţa de a anticipa, de a crea în avans scene plauzibile, care s-ar lega cu ceea ce am văzut deja şi cu ce suntem obişnuiţi, cred că e firesc şi e imposibil să nu faci asta. În Hesher însă, nimic din ce-am anticipat nu s-a întâmplat şi asta mi-a plăcut la nebunie!

Coloana sonoră conţine (nici nu se putea altfel!) piese heavy metal – Metallica, Motorhead, The Hit Crew şi alţii.

Pelicula este distribuită de New Films Intl Romania, care o organizat ieri vizionarea cu presa, şi va fi în cinematografe din 24 august 2012. Dacă vreţi altceva decât rulează acum prin cinematografe, nu rataţi Hesher!