Despre învăţat şi conştiinciozitate

Am mari dileme existenţiale Big Smile

Nu am fost niciodată genul de persoană conştiincioasă când a fost vorba de învăţat. La mine, învăţatul însemna citit, prins din zbor, reţinut esenţialul şi, oricum, numai ceea ce înţelegeam, coroborat informaţii şi mers pe firul logic al problemei, ca să zic aşa. În şcoală, colegii mă considerau uneori tocilară, pentru că rezultatele mele erau dintre cele mai bune, dar adevărul este că n-am fost nici măcar conştiincioasă, darămite tocilară. Am fost şefa clasei care, pusă să facă linişte înainte de ore, făcea cea mai mare gălăgie Big Smile

Cu toate astea, mereu mi-am propus să fiu mai conştiincioasă…îmi imaginam cum ar fi să stau să învăţ aşa ore la rând, dar rămâneam cu imaginatul. Nu ştie mama câtă literatură citeam eu în multele ore în care ea avea impresia că învăţ Big Smile E drept că mi-a prins tare bine faptul că m-a învăţat cum să învăţ şi, atunci când reuşeam, rezultatele apăreau rapid.

Mare parte din informaţii le reţineam din timpul orelor, printre bileţele, chicoteli şi atunci când nu eram dată afară de la oră că deranjam. Singurele activităţi din categoria “lecţii” pe care eram în stare să le fac ore în şir erau analizele gramaticale în şcoala generală, mai ales sintaxa frazei, şi traduceri în liceu (eram pasionată de franceză). Am dovedit o perseverenţă uimitoare pentru activităţile astea care erau, culmea, activităţi migăloase. Mai departe, drumul care a urmat n-a avut nici o legătură cu ele, cel puţin nu directă.

În facultate, să trăiască sesiunea şi, mai ales, ultima noapte înainte de examen, care era mai mereu albă. Ruşinos, ştiu, dar aşa procedam.

Din fericire, stilul ăsta al meu nu mi-a creat deloc probleme…din fericire sau din păcate, că poate un eşec m-ar fi făcut mai conştiincioasă, dar totuşi, Doamne fereşte! Smile Am intrat la facultate într-un an cu o concurenţă de peste 20 pe un loc, am terminat facultatea rezonabil şi, în anii de după, am muncit, am acumulat experienţă, am completat teoria din facultate cu cea necesară în activitatea de la diferite locuri de muncă şi, mai ales, cu aspecte practice, şi am tot avansat în meserie.

În ce priveşte conştiinciozitatea, când e vorba de muncă, sunt foarte conştiincioasă, am mai povestit eu pe aici că nu sunt împăcată până nu-mi fac treaba bine, că nu consider că am terminat până nu sunt sigură că nu mai este necesară nici o virgulă şi învăţ tot ce am nevoie pentru asta, dar învăţatul în sine nu este un scop.

Acum mă confrunt cu nevoia de a învăţa, dar nu doar pentru a aplica practic ceea ce învăţ la o anume situaţie. Contextul cere să învăţ ca în şcoală, evident, cu avantajul practicii deja, dar şi cu cunoştiinciozitate. Scopul este să stăpânesc informaţii noi, să capăt o viziune oarecum diferită într-un timp scurt, care să-mi permită să muncesc şi de-aici încolo cu aceleaşi rezultate.

Şi ce fac eu în acest sens?! Am citit până acum sporadic şi fără prea mult spor din materia pe care tre’ s-o învăţ, de fapt, am căutat toate pârghiile de logică pentru interpretarea puţinului citit şi mi-am făcut planuri măreţe despre cât de mult, de repede şi de bine am s-o învăţ. Exact ca în şcoală când îmi imaginam cum ar fi să învăţ Big Smile

De ce am rămas la acest stadiu?! Pentru că mi se pare că am aşa de multe mai faine şi mai interesante de făcut…în această dimineaţă, am citit toate sutele de postări din reader, acum scriu aberaţia asta pe aici şi sper să mă motiveze Big Smile, aş vrea să ies că doar sunt Zilele Bucureştiului şi mai e şi o vreme superbă, aş vrea să văd câteva filme, Platforma îmi face cu ochiul s-o termin…

Am uitat să spun că-mi place ceea ce am de învăţat, nu face parte din categoria “n-am chef să citesc despre asta”, dar tot există alte activităţi mai simpatice Grin Îmi sună atât de familiar…parcă sunt în sesiune, când şi curăţenia era preferată învăţatului Big Smile

Dar am pretenţia că m-am maturizat, că nu mai sunt căpiata din facultate, ci un om în toată firea, conştient de responsabilităţile sale, care doar ce vede necesitatea studiului şi purcede la fapte…yeah, right…

În concluzie, am nevoie să-mi spuneţi voi cum vă convingeţi să învăţaţi, să lăsaţi totul deoparte şi să vă dedicaţi unui studiu prelungit şi perseverent???

13 comments

  • Mai, tu uneori ma sperii. Ai unele postari pe care, cand le citesc, am senzatia ca le-am scris eu si am amnezie. Asta e unul dintre ele. Mai putin finalul, pentru ca eu (inca) nu ma mai confrunt cu situatia “sesiunii”. Deci, foarte mult nu te pot ajuta, pentru ca am avut exact aceeasi abordare a examenelor ca si tine. Cu o singura exceptie, licenta. Pe vremea cand am dat eu licenta se dadea si examen scris, pe langa sustinerea lucrarii, iar materia era uriasa si grea. Presiunea era, de asemenea, mare, plus ca aveam mania sa iau o nota decenta astfel ca, macar la licenta, sa fiu si eu multumita cu adevarat de prestatia mea. Ca note de 10 am tot luat pe materii “invatate” in seara dinaintea examenului, dar nu pot spune ca satisfactia era prea mare, pentru ca si stradania mea fusese minima. La licenta, insa, cumva, ceva m-a motivat ca MACAR ATUNCI sa las si eu o impresie buna. Si am studiat fiecare din zecile de carti din bibliografie, in cele mai mici detalii. Am luat un caiet (de fap vreo 5 caiete) si mi-am conspectat fiecare carte, am subliniat cu culori tot ce considerat de maxima importanta si dupa ce am terminat cu toata bibliografia, am recitit fiecare din acele caiete de vreo 10 ori. Am luat 10 la licenta si inca si acum profesorii au lucrarea mea ca etalon de best ever. Cred ca e de prisos sa mentionez ca eu chiar am inteles materia aia si inca stiu buna parte din ea si acum, la 5 ani dupa. Si pot spune ca in sfarsit am fost multumita pentru ca am vazut ca macar O DATA IN VIATA m-am mobilizat si am dat totul. Nu stiu cat de inspirational e comentariul meu, dar cine stie… e cam singurul exemplu pe care il am Big Smile.

    • Ştii bine că aceeaşi impresie o am şi eu despre unele postări ale tale Big Smile
      De sesiuni am scăpat şi eu de mult, dar mă confrunt acum cu o perioadă în care tre’ să învăţ ca lumea. Pentru licenţă, am învăţat şi eu mai mult decât pentru restul examenelor, deşi tot cam inconştientă eram şi atunci…
      Senzaţia de mobilizare şi de dat totul am avut-o după facultate, de când am început să lucrez, pentru că m-am mobilizat constant să învăţ tot ce aveam nevoie şi să lucrez bine. Probabil că la fel voi face şi acum, voi încerca să înlătur senzaţia de “învăţat” şi sesiune pentru a vedea partea practică şi a învăţa pentru a putea munci ca lumea.
      Mă ajută şi curiozitatea şi mă motivez prin faptul că, în sfârşit, după nişte ani de “confort” în ce priveşte activitatea zilnică, apar nouătăţi care mă provoacă, îmi stârnesc curiozitatea şi mă fac să-mi pun din nou mintea la contribuţie mai mult decât în ultima vreme Smile

  • Pun totul pe o logica simpla: Viata este atat de frumoasa cand citesti, inveti, aduni informatii si vrei sa ai un grad ridicat la categoria “excelenta personala”. Cel putin la mine asa a fost dintotdeauna. Este drept, disciplina, in mare parte am castigat-o dupa ce am practicat foarte multi ani sport de performanta. Acolo am invatat sa muncesc, sa perseverez, sa joc cinstit si sa dovedesc ca sunt bun si ca oricand pot mai mult si mai bine.
    Acum nu vreau decat sa urmez un drum dificil si dur. Sa cunosc libertatea prin cultura, asa cum scrie intr-o mare sala din Cluj, sa invat despre oameni prin propria educare si in final sa reprezint pentru ceilalti un prieten de nadejde. Totul este perfectiune si frumusete, ambitie si imaginatie, iubire si cumpatare. Si e greu, dar mirific!

    • E clar: trebuie să mă apuc de un sport de performanţă Big Smile
      Lăsând gluma la o parte, ai dreptate, senzaţia că informaţia îţi dă un fel de libertate şi putere contează şi motivează Smile
      Inspirat şi inspirant comentariul, mulţam! Smile

      • Da, da! Sportul ajuta enorm, dar cel organizat. Pe clasa a XII-a, cand trebuia sa ma axez pe bac, examene, eu am inceput sa merg la taekwando. Asta inseamna cate 3 ore ,,pierdute” (cum zicea ceva colega) in fiecare luni, miercuri si vineri. Deci timp mai putin. Dar nu stiu, am fost mult mai disciplinata, stiam exact ce am de facut, cat timp imi ia, eram foarte eficienta.

  • Nu cred ca este importanta metoda prin care inveti ci sa iti ramana ceva in creieras, dupa o astfel de experienta.
    Te salut si te astept sa participi la provocarea Life in Pictures.

    • Mda, este corect, că doar după asta m-am ghidat până acum şi lucrurile au ieşit bine Smile
      Miercurea fără cuvinte, Life in pictures…o să ajungem să comunicăm din imagini…interesant Smile

  • Clar. In cazul tau trebuie sa privesti “invatatul” asta ca ceva ce vei folosi practic. Unii oameni sunt facuti sa toceasca teoretic, insa cei ca noi sunt facuti sa aplice practic. Smile

    • Exact! Ştiam asta, dar scriind despre asta şi “discutând” în comentarii cu voi, mi-am dat seama că nu e cazul să schimb stilul, nu voi deveni vreodată un teoretician pur, nu voi excela în abstractul teoriilor, ci voi rămâne practicianul care trebuie să vadă aplicarea practică a ceea ce învaţă Smile

  • Of, cat de mult ma regasesc in ce ai scris. Asa am invatat si eu de cand ma stiu. Am fost sefa de promotie si inca am impresia ca nu am avut nici un merit pentru asta, caci spre deosebire de multi dintre colegii de liceu, mie nu mi-a platit mama niciodata ,,ore” (sa fac acasa), nu invatam niciodata acasa, doar temele mai serioase mi le faceam acasa. In rest, pentru teste invatam la scoala, in pauza dinainte (adica reciteam lectia), temele maruntele le faceam de multe ori tot la scoala, prin alte ore cand se pierdea timpul. Pentru bac am invatat la fel, in ziua precedenta examenelor. Si am avut rezultate foarte bune.
    La facultate mi-as dori sa schimb asta. In primul an, am citit, ce-i drept, si in timpul anului, articolele stiintifice recomandate, precum si cateva carti ,,optionale”, dar nu pentru a invata ci pentru ca eram fascinata de subiect si simteam nevoia acuta sa aflu mai multe. Oricum, tot in sesiune a ramas greul. Acum as vrea sa citesc din timp, sa fiu la zi cu toate, mereu imi propun asta, nu stiu daca voi reusi macar acum…

    Hmm… cum sa te pui sa inveti si sa nu faci curatenie, sa nu te uiti la filme, sa nu citesti literatura, sa nu ai chef de incercat retete noi pt bucatarie, sa nu te cuprinda talentul la desen fix atunci.. ? Big Smile Pai… nu stiu. Poate singura metoda care a functionat vreodata pentru mine a fost autosugestia. Mi-am tot repetat si mi-am argumentat (asa cum as recomanda unui prieten) cat de interesant e subiectul despre care vreau sa invat (uneori chiar era!! doar ca…) comparativ cu toate celalalte care tindeau sa interfereze… Sa faci cumva sa iti starnesti interesul actual, de moment, pentru disciplina cu pricina. Bafta!! Smile

    • Dap, aşa este, trebuie să mă autoconving că ceea ce am de studiat e mai interesant decât orice Big Smile interesant este, doar că, după cum spui şi tu, comparativ cu altele, poate şi pentru simplul motiv că “trebuie” devine mai neatrăgător să învăţ… Big Smile
      Mi-ai amintit de învăţatul din pauze….ce vremuri Big Smile

  • Ce înveţi? Poate te-ar ajuta photo reading

    • Până învăţ eu photo reading, am nevoie să aplic ce învăţ Smile
      Oricum, trebuie să analizez, să despic firul în 14 (nu că nu ar fi asta activitatea mea de bază Big Smile ), să înţeleg ce şi cum şi apoi…se consideră învăţat şi pot aplica Smile

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.