Timpul regăsit

Pe parcursul lecturării volumelor În căutarea timpului pierdut, m-am rezumat la a transcrie citate din fiecare volum. Am ajuns, încet, încet, la final şi mă întreb ce aş putea scrie despre Proust, altceva decât că trebuie citit!

De mai multe ori m-am felicitat că am ales să-l citesc la o vârstă a maturităţii (cică), deşi, îmi dau seama, că foarte multe din ideile găsite în carte mi-ar fi fost folositoare şi m-ar fi ajutat foarte mult acum nişte ani în propria-mi călătorie prin viaţă, prin relaţii, prin mine…Proust este un excepţional cunoscător al sufletului şi minţii umane, pe care le disecă, le explică, le aşează după anumite criterii şi într-o aparentă ordine, pentru ca, apoi, s-o ia de la capăt şi să releve alte şi alte imagini din alte unghiuri.

Atunci când am ales diverse fragmente din În căutarea timpului pierdut, în special pentru că nu povesteam nimic despre carte şi erau, deci, citate complet scoase din context, am căutat să fie cât mai “de sine stătătoare”, să nu fie necesar contextul sau transcrierea unor pasaje foarte lungi pentru interpretarea lor, dar şi să evidenţieze cât mai bine “starea” volumului respectiv.

În ce priveşte ultimul volum, Timpul regăsit, esenţa acestuia este, pe de-o parte, viziunea lui Proust, aflat la vârsta deplinei maturităţi, asupra vieţii şi a întâmplărilor trecute, dar mai ales asupra bătrâneţii, de fapt, a îmbătrânirii proprii şi a celor din jur, şi, pe de altă parte, retrăirea experienţelor pentru a fi scrise, împreună cu părerile autorului despre “a scrie”, despre literatură.

Din păcate, nu am găsit fragmente care, desprinse din carte, să exprime la fel de bine şi să aibă acelaşi impact pe care-l are volumul citit integral, pentru că, cel puţin viziunea asupra îmbătrânirii, care pe mine m-a impresionat foarte mult, se întinde pe multe pagini, aşa încât voi transcrie citate, care, la fel ca şi cele din alte volume, sper eu, să vă convingă să-l citiţi.

La final de Proust, nu mă simt decât ca în faţa unui nou început, pentru că ştiu sigur că am să-l recitesc…poate nu integral, poate nu volum după volum, dar cel puţin multele pagini care conţin pasajele care mi-au plăcut cel mai mult, cu siguranţă. Ceea ce înseamnă că, din când în când, veţi mai găsi Proust pe aici Smile

În ce priveşte fericirea, aproape că nu are altă utilitate afară de a face nefericirea posibilă. Trebuie să înnodăm, la vremea fericirii, legături tare dulci şi puternice de încredere şi afecţiune, pentru ca ruperea lor să ne provoace acea sfâşiere atât de preţioasă ce se numeşte nenorocire. Dacă nu ai fi fost fericit, fie şi numai datorită speranţei, nefericirile ar fi lipsite de cruzime şi, în consecinţă, fără efect.

Mai mult decât pictorul, care trebuie să vadă multe biserici ca să picteze una singură, scriitorul, pentru a obţine volum şi consistenţă, generalitate şi realitate literară, are nevoie de multe fiinţe pentru un singur sentiment. Căci, dacă arta e lungă, iar viaţa e scurtă, se poate spune în schimb că, dacă inspiraţia este scurtă, sentimentele pe care ea trebuie să le zugrăvească nu sunt cu mult mai lungi. Pasiunile ne schiţează cărţile, iar liniştea distanţării le scrie.

În realitate, fiecare cititor este, când citeşte, propriul să lector. Lucrarea scriitorului nu este decât un fel de instrument optic pe care-l oferă cititorului, spre a-i da posibilitatea să descopere ceea ce, fără această carte, n-ar fi văzut poate în sine însuşi. Recunoaşterea de către cititor, în el însuşi, a ceea ce spune cartea constituie o dovadă a adevărului ei, şi viceversa, cel puţin într-o anumită măsură, diferenţa între cele două texte putând fi adeseori imputată nu scriitorului, ci cititorului.

Şi, în fond, între tine şi femeile pe care nu le mai iubeşti şi pe care le întâlneşti după ani de zile, nu se interpune oare moartea, ca şi cum ele nu ar mai exista, întrucât faptul că dragostea noastră s-a dus face din cele ce erau pe atunci, sau din ce eram noi, nişte morţi?

Marcel Proust – În căutarea timpului pierdut, vol. 6 – Timpul regăsit

2 comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.