Frumuseţea feminină încotro?!
Ideea de frumos a trecut, de-a lungul timpului, prin tot felul de transformări, dacă ne gândim la prototipul de frumuseţe feminină din antichitate, din evul mediu, din epoca modernă şi la frumuseţea promovată în era noastră.
V-am povestit despre Paradoxul iubirii de Pascal Bruckner şi am promis că voi reveni cu pasajele care mi-au atras atenţia.
Pentru că e vară, vremea costumelor de baie, iar obsesia celor 2 kilograme în plus bântuie probabil 90% din populaţia feminină, m-am oprit la pasajele în care autorul îşi exprimă preferinţele în ce priveşte frumuseţea şi corpul feminin.
Rândurile astea mi-au explicat succesul de care mă bucur atunci când am acele 2 kilograme în plus faţă de varianta cu rotunjimi mai modeste 
E o realitate cât se poate de adevărată: bărbaţii sunt captivaţi de forme şi nu observă cei câţiva centimetrii în plus pe burtică, şolduri sau mai ştiu eu pe unde ne stresează pe noi…
Sper să găsiţi interesante pasajele şi tre’ să spun că mor de curiozitate să-mi împărtăşiţi care sunt părerile voastre 
Gândiţi-vă, de exemplu, la tabuul care apasă asupra femeilor durdulii, în timp ce moda promovează nişte lungane plate în chip de splendide regine. Triumful manechinului descărnat, pur elan vertical, icoană a visului de descărnare care străbate epoca noastră.
Enigma anorecticului este aceea că, vrând să se extragă din fatalităţile fizice, lasă să i se vadă scheletul. Membrele sale subţiri şi fragile amintesc de cadavru. Se voia un înger, un spirit, şi este o moarte însufleţită, o grămadă de oase ascuţite.
De aceea, rontunjimile, acest stadiu intermediar dintre enorm şi slăbănog, par a fi starea cea mai de dorit a trupului, un fel de lux al cărnii, care ţâşneşte, abundentă şi gratuită, aruncând mlădiţe în toate direcţiile. Pe când surplusul ponderal omoară formele, desexualizează fiinţele, rotunjimile le subliniază şi le îmbracă.
Catifelarea unui obraz, acest rapel la copilărie, rotunjimea unui pântece, linia unei coapse pline, sfera pronunţată a unor fese îndeamnă la mângâiere, la atingere. Repartiţia armonioasă a volumelor şi a maselor combină graţia cu generozitatea. Adevărata frumuseţe nu presupune conformarea la canoane, ea este diversitate vertiginoasă a fizionomiilor, dorinţei îi place superfluul, trupul durduliu, şi îi place încă şi mai mult ciudăţenia anumitor organe, care o farmecă prin dimensiunile lor neobişnuite: şolduri fenomenale, sâni enormi.
Unde vedem corpuri? Nici în reviste, nici în prezentările de modă, ci pe stradă şi pe plajă. Vara este prin excelenţă sezonul comorilor dezvăluite prin ţesătura subţire a fustelor sau a tricourilor. Ne lăsăm înghiţiţi de aceste protuberanţe care ne uluiesc de aceste bibelouri baroce care scapă criteriilor frumosului şi ale urâtului, ale obişnuitului şi ale aberantului.
În iubire, belşugul de “bunuri” nu este dăunător.
M-am straduit mult timp sa ma ingras nitel, caci eu sunt inalta si eram si slabuta (noroc cu sanii proeminenti, hihi, care salvau situatia). Acum, in sfarsit, am ,,pus” pe coapse/picioare, solduri. Ma simt tare bine, Rontziki! Nu e vorba doar de modul in care ma percep barbatii (ai remarcat bine, lor le plac rotunjimile), ci de modul in care ma simt eu: mai… implinita, da. Evident nu imi doresc sa ma ingras nesanatos, oricum am un stil de viata activ, fac sport si imi mentin deci musculatura corpului la un nivel optim, cred eu.
Insa nici cum eram inainte nu imi placea, desi foarte multe colege isi doreau sa fie asa, slabe – impactul ,,manechinului” in societate.
Toti amicii mei – barbati, de-a lungul timpului, au afirmat ca dpdv fizic/estetic prefera femeile cu rotunjimi, si nu pe cele slabe.
Când eram mică eram foarte slabă şi am pătimit mult din cauza asta, adică vitamine, cavit, untură de peşte şi alte de-astea, că mama şi mamaie nu înţelegeau să fiu aşa de slabă
Apoi de prin adolescenţă am început să fiu normală, adică nici slabă, nici grasă…în unele perioade cu vreo 2 kg în plus (după părerea mea), care însă am constatat că sunt foarte apreciate, cum spuneam…cum le iau, cum devin dintr-odată mai “vizibilă”
Dap, am ajuns la concluzia că cel mai important este să fim sănătoase, iar pentru asta e necesară oareşce atenţia la mâncare şi la sport…la astea mai lucrez, ca să zic aşa, şi mă descurc din ce în ce mai bine – m-am lăsat de pepsi şi am început să mănânc şi să beau chestii sănătoase…ce ţi-e şi cu maturizarea
Bravo tie ca te axezi pe chestii sanatoase
Eu la sport mai am de lucrat, caci inca nu mi-a intrat in obiceiul cotidian… Inca am nevoie de remindere si auto-incurajari zilnice 
Dar e un inceput (din nou) 
Păi cam aşa e şi la mine cu sportul…am nevoie de eforturi să mă mobilizez că apoi îmi place
mai nou, adică de nişte luni, caut să merg cât mai mult pe jos şi chiar e bine…
Barnatii prefera femeile care sunt echilibrate. Dintre actrite as alege-o in orice zi pe Scarlett Johansson in locul lui Natalie Portman. Sunt de acord cu formele rotunjite ale femeilor atata timp cat cele 2kg in plus se datoreaza musculaturii si nu a grasimii.
Nu pot decât să fiu de acord cu “echilibrul” că doar sunt balanţă
Acum depinde de ce moment din viaţa unei femei vorbim, de moştenirea genetică, de vârstă, pentru că o femeie care a născut o dată sau de mai multe ori şi care, poate, nu-şi drămuieşte timpul între toate obligaţiile încât să ajungă la sală suficient de des cât să fie numai muşchi, nu poate să-şi datoreze cele câteva kg în plus doar musculaturii.
Evident, dincolo de nişte limite, devine deranjant, devine îngrijorător, dar îngrijorătoare mi se pare şi obsesia pentru lipsa totală a grăsimii.
Ma, eu cred ca este, pana la urma, o chestie de preferinte. Nu prea poti generaliza. Am intalnit multi barbati care sa impartaseasca parerea lui Bruckner, insa cam pana la un punct, la fel cum am intalnit destui care sa-l contrazica. Am intalnit chiar barbati carora li se pareau dizgratioase orice sunculite pe o femeie, si le vroiau mai slabute, ba chiar o trimiteau pe femeia cu pricina, pe fata, la sala sau o invitau sa mai dea cu skip la pizza si alte asemenea.
Deci, nu stiu ce sa zic… rotunjimi rotunjimi, dar cu masura. Niste sani imensi, de la un punct sunt niste sani lasati (asta daca nu-s siliconati), iar acele rotunjimi nu sunt naturale decat pana la un punct, dincolo de care sunt pure grasimi.
Mie una mi se pare dizgratios sa vad femei pe strada cu sunci iesind in evidenta pe la marginea pantalonilor sau straturi de burta devarsandu-se cand se aseaza. Trebuie sa existe totusi o limita, dincolo de care deja mi se pare lipsa de respect fata de propria persoana din partea femeii care se lasa chiar asa sa cada in dizgratie. Eu pledez pentru un aspect sanatos. Nici bat ca un schelet, dar nici prea plinute.
Ca o paranteza, poate ar trebui sa fac aici o mentiune, pentru ca am avut colege in liceu care erau fotomodele si am avut recent de-a face un un model pentru o sedinta foto. Fotomodelele nu sunt atat de scheletice precum li se duce vorba. Ba chiar arata foarte bine. Imi pare rau sa spulber aici mitul femeii-snur care defileaza pe podium, dar cele scheletice sunt cam exceptiile de la regula. Modelele au fund, au sani destul de generosi ca volum si forme. Doar ca in cazul lor sunt tonifiate la sala, nu sunt grasimi. Da, daca te uiti pe Fashion TV vezi si cateva foarte slabe, unele complet plate la piept de ti se zburleste parul pe cap. Dar putine sunt asa.
In concluzie, eu sunt de acord cu tine, important e sa fii sanatoasa, sa ai grija de cum arati, dar intr-un mod constructiv, nu obsesivo-anorexic pentru a te inscrie intr-un tipar care nici macar nu e natural.
Din păcate, modelele promovate, chiar dacă în realitate nu sunt întotdeauna aşa cum par, ca să nu mai vorbim că se mai practică şi retuşarea fotografiilor, generează totuşi multor femei o grijă falsă şi greşită pentru cum arată…la modul obsesivo-anorexic, cum bine ai zis.
Nu sunt în nici un caz pentru prea mult, dar, cum spuneam şi comentariul de mai sus, nu toate femeile reuşesc mereu să arate aşa cum au impresia că le cere imaginea femeii din zilele noastre şi, în anumite limite, consider că este normal şi că nu trebuie exagerat…în nici o direcţie, evident
Si pe langa acea grija fata de cum arata, le mai genereaza si frustrari. O prietena de-a mea vroia sa renunte anul asta la a merge la mare pe motiv ca e mai plinuta anul asta si tipele cu care ar merge arata mai ca din revista. Cu greu am convins-o sa mearga si asta pentru ca peste tot ne sunt afisate niste modele exagerate.
Aoleu, asta e chiar culmea, să nu mai iasă femeile din casă, să nu se mai simtă bine, să nu se mai relaxeze că sunt un pic mai plinuţe!!!
Vai, eu una sper să prind ziua în care bărbații vor avea complexe la ieșit pe stradă, nici nu zic de plajă: oare cu ce să mă îmbrac ca să-mi ascund burta asta dizgrațioasă? oare tricoul ăsta mulat 100% poliester nu-mi scoate șuncile în evidență? etc. Doamne, de prind ziua în care bărbaților români să le fie rușine să iasă din casă numai în pantaloni scurți sau cu tricourile alea strîmte, pot zice că n-am trăit degeaba.
Cît despre frumusețea feminină, la cit self-awareness au femeile, ar trebui să conducă lumea
Mulţam pentru vizită şi comentariu! Te mai aştept