Aşa cum îmi stă mie bine, nu mă dezmint de la nevoia de a-mi plia memoria aici pe evantai, pentru că sunt o uitucă şi nu ratez nici o ocazie să-mi dovedesc asta Nici măcar ocaziile mai însemnate.

Mai exact despre ce e vorba?

Scriam eu aşa liniştită despre o grămadă de filme, pătrunsă de un puternic spirit critic de nu-mi ajungea nici un film cu prăjina la nas, când am o revelaţie: în data de 17 aprilie, trecută fix acum 2 zile, acest spaţiu virtual unde vă chinui cu aberaţiile, impresiile mele despre orice-mi trece printre neuronii rari şi leneşi, a împlinit 1 an!!!

A făcut-o discret, în linişte, fără să-mi tragă vreun ghiont să mă atenţioneze, dar acum, dacă tot m-am prins, nu puteam rata momentul

Carevasăzică acum un an, mă întrebam cu ce să încep periplul prin blogosferă…Puţin câte puţin, m-am luminat cum stau lucrurile pe aici, am prins curaj şi am început să-mi dau cu părerea pe teme de tot felul, să vă fac părtaşi la momentele mele de suflet şi chiar să mă dau mare cu realizările mele culinare

Despre ce înseamnă blogul pentru mine, despre surprizele plăcute şi oamenii pe care i-am cunoscut, am scris deja aici, aşa încât nu voi repeta.
Vreau doar să vă mulţumesc că treceţi pe la mine şi-mi lăsaţi părerile voastre, că scrieţi şi-mi oferiţi plăcerea de a vă citi, că, prin comentarii şi postări, mă provocaţi să-mi pun probleme pe care, poate, nu mi le-am pus, să înţeleg mai multe şi să văd diverse teme din alte unghiuri!