Jeux d’enfants – Cap ou pas cap?
Am vazut pentru a patra sau a cincea oara acest film, am pierdut sirul…si probabil o sa-l mai vad de cateva ori
“Cap ou pas cap” (Poti sau nu poti) este jocul pe care Sophie si Julien il joaca incepand din copilarie, il continua adolescenti fiind si apoi la maturitate…jocul este un pariu naiv si inocent la inceput, care devine mai tarziu un joc al curajului si al iubirii…Pe cat de mult sunt dispusi sa riste in cadrul acestui joc, pe atat de putin curajosi sunt in fata realitatii si a sentimentelor, in jocul de-a “poti sau nu poti sa iubesti”…
Este imposibil sa nu te regasesti in acest film, imposibil sa nu regasesti jocurile pe care cu totii le jucam intreaga viata pe de-o parte datorita lipsei de curaj, pe de alta parte pentru simpla placere a jocului Paradoxal, avem curaj si il folosim pentru a pierde ceea ce iubim, mult mai mult decat pentru a dobandi…iar personajele demonstreaza asta din plin…
Filmul ne aminteste ca fiecare lucru are timpul, momentul lui, dar si ca, din fericire, pentru iubire timpul si momentul nu conteaza…
Nu stii unde se termina jocul si unde incepe viata, pentru ca viata insasi este un joc continuu, iar finalul jocului este, dupa parerea mea, lasat la alegerea privitorului…Desi am gasit in niste recenzii despre acest film o interpretare a finalului ca fiind unul evident si nu tocmai fericit, inca de la prima vizionare am vazut in final mai multe variante si in continuare ma incapatanez sa aleg varianta unui nesfarsit joc impletit cu o realitate fericita.
Un film de dragoste plin de adrenalina pe care ma stradui din rasputeri sa nu-l povestesc, asa ca mai bine ma opresc inainte de a spune mai multe
Da, am vazut si eu filmul asta, acum vre-un an jumate, si mi-a placut foarte foarte mult. Este printre preferatele mele. Cred ca am sa-l descarc sa-l vad din nou, ca mi-ai facut pofta
Pingback: ŢOMAPAN cu filme | Rontziki
Pingback: Leapşă cinefilă | Rontziki
Mhh, un film care mi-a placut si m-a enervat in egala masura. In asa hal incat imi venea sa-i trag palme protagonistei. Nu am cum sa-l uit.
Ceva asemanator – dar nu la fel de intens ca asta, e Dot the I.
Mie mi-a plăcut atât de mult de amândoi!
Nu am auzit de Dot the I, dar o să-l caut Mulţam pentru recomandare!