Normal era să fi început poveştile despre Creta cu impresii despre capitală şi despre cel mai mare sit arheologic de pe insulă, nu cu diverse plaje şi peisaje, dar trebuie să recunosc că dorinţa mea de a mă întoarce în Creta nu are neapărat legătură cu Heraklion sau Knossos, ci cu plajele minunate şi peisajele care taie respiraţia…

Asta nu înseamnă că, odată ajunşi în Creta, nu se impune şi o vizită în Heraklion şi la Knossos. Heraklion este capitala insulei şi, evident, un oraş destul de aglomerat, cu străduţe înguste, fântâni frumoase şi o mulţime de locuri de vizitat. Am lăsat maşina în zona portului, unde sunt parcări cu plată, la preţuri rezonabile, după care am plecat pe jos prin oraş, admirând întâi priveliştea faină din port.

Mergând de-a lungul falezei, am ajuns la Muzeul de Istorie a Cretei. Pentru mine a fost locul cel mai impresionant din Heraklion şi recomand vizitarea lui!

Pe lângă ceramică, fântâni şi diverse obiecte de artă, muzeul găzduieşte manuscrise ale unor scrieri religioase, icoane foarte vechi, dar şi câteva opere ale lui El Greco.

Cea mai impresionantă zonă a muzeului, după părerea mea, a fost zona dedicată artei populare şi folclorului, în care m-am simţit ca…acasă, aceleaşi motive pe ţesături, aceeaşi ladă de zestre, acelaşi stil de aranjament al unei încăperi cu nelipsitul război de ţesut şi prosopul de sub icoană, care este identic cu cele pe care le are mamaia mea, tot sub icoane…doar că îl aranjează altfel, îl prinde altfel, în perete, ca un fel de fundă.

O altă parte foarte faină a muzeului este cea dedicată lui Nikos Kazantzakis, în care sunt expuse toate cărţile publicate, o reconstituire a camerei scriitorului şi o încăpere în care sunt proiectate tot timpul scene din Zorba Grecul. Mi s-a părut extraordinară această idee şi, în timp ce mă gândeam cum ar fi dacă la Muzeul Naţional al Literaturii Române, ar exista o cameră în care să fie proiectate scene din Moromeţii, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război şi altele, mi-am dat seama, cu mare ruşine, că nu am vizitat acest muzeu şi mi-am propus să o fac cât de curând…

Knossos se află la vreo 4-5 km de Heraklion, într-o zonă superbă…multă verdeaţă, dealuri, portocali…Palatul a fost ridicat între 1700 şi 1400 î.e.n., fiind centrul religios şi politic al civilizaţiei minoice.

Legenda spune că a fost construit de către Dedalus, la ordinul regelui Minos, pentru a adăposti Minotaurul. Pentru că regele cerea tribut tineri şi fecioare spre a fi sacrificaţi monstrului, Tezeu, fiul lui Aegeus s-a oferit să fie printre cei sacrificaţi, cu intenţia de a ucide Minotaurul. Fiica regelui Minos, Ariadna, se îndrăgosteşte de el şi îi dă un ghem pe care să-l desfăşoare prin labirint, pentru a ieşi urmând la întoarcere firul de aţă.

Recunosc că mă pasionează mai mult legenda decât adevărul istoric cu privire la care există încă nelămuriri şi opinii contrare printre istorici şi arheologi.

Despre legende aş citi şi aş povesti oricât. Din păcate, constat că am mai uitat detalii şi mă gândesc că ar fi momentul să recitesc măcar Legendele Olimpului, pentru care am făcut o pasiune şi pe care le-am recitit de multe ori în copilărie.