Fascinaţia imposibilului

De ce aceasta atractie aproape maladiva spre ceea ce nu putem avea? De ce suntem tentati sa iubim oameni care nu au aceleasi sentimente sau care, din varii motive, nu pot fi alaturi de noi? Aşa mă întrebam acum vreo doi ani când scriam despre fascinaţia provocării…încă nu am găsit un răspuns, doar am găsit din ce în ce mai multe persoane fascinate de imposibil. După părerea lui Proust, imposibilul […]

» Read more

Stările naturii şi ale noastre…

Sâmbătă îngheţată, cu soare anemic, zic eu care am luat temperatura doar pe fereastră, neîndrăznind încă să văd cum e afară…şi mi-am amintit de o duminică a lui Proust…o duminică în care percepe schimbarea naturii ca pe o transformare proprie… Nu pot să-l contrazic de vreme ce zăpada şi frigul mă îndeamnă la hiberbare… “Deşi era numai o duminică de toamnă, renăscusem, existenţa era intactă în faţa-mi, căci dimineaţa, după […]

» Read more

Dragostea pentru o fiinţă este dragostea pentru altceva sau invers?

Citind în O dragoste de Dino Buzzati despre cum totul în jur se însufleţeşte şi are altă culoare, alt aer atunci când eşti îndrăgostit, mi-am amintit de rândurile lui Marcel Proust, care spunea că, mai degrabă, atunci când ne îndrăgostim, proiectăm asupra unei persoane ceea ce există deja în noi şi se hrăneşte, temporar, în lipsa cuiva căruia să-i închinăm sentimentele, cu stările pe care ni le dă, de exemplu, […]

» Read more

Biblioteci ale zilelor

Vă era dor de Proust? N-aş putea spune de unde şi de ce m-a năpădit o stare…de nestare, cam ca aceasta, şi cine ar fi putut să mă înţeleagă mai bine decât Proust?! Aşa că am recitit de prin pasajele însemnate şi am transcris câteva în acord cu dilemele mele existenţiale de moment… Să fim oare chihlimbare vii, fără posibilitate de eliberare din paradigmă? Sau, cum spune Proust, suntem nişte […]

» Read more

Timpul regăsit

Pe parcursul lecturării volumelor În căutarea timpului pierdut, m-am rezumat la a transcrie citate din fiecare volum. Am ajuns, încet, încet, la final şi mă întreb ce aş putea scrie despre Proust, altceva decât că trebuie citit! De mai multe ori m-am felicitat că am ales să-l citesc la o vârstă a maturităţii (cică), deşi, îmi dau seama, că foarte multe din ideile găsite în carte mi-ar fi fost folositoare […]

» Read more

Fragmente dintr-o frescă a sufletului uman

Cu paşi lenţi am ajuns la ultimul volum din În căutarea timpului pierdut. Spun “cu paşi lenţi” pentru că am început primul volum prin ianuarie, dar şi pentru că, de multe ori pe parcursul lecturii, m-am oprit pentru a reciti…pasaje sau pagini…Proust le zice prea bine şi, uneori, simţi nevoia să parcurgi din nou rândurile, să le cuprinzi cumva, să le ingerezi cât mai fidel. Am început aşadar volumul 6, […]

» Read more

Timp, memorie, percepţii

Organele se atrofiază sau devin mai puternice după cum nevoia de a te sluji de ele creşte sau scade. De când există drumul de fier, nevoia de a nu scăpa trenul ne-a învăţat să ţinem seama de minute, pe când la vechii romani, a căror astronomie era mai sumară, dar şi viaţa mai puţin grăbită, abia exista noţiunea, nu a minutelor, dar chiar a orelor fixe. …pe măsură ce-i cunoşti, […]

» Read more

Câteva “Proustiene”

“Ne străduim în orice clipă să ne modelăm viaţa, dar copiind fără voie, ca un desen, tră­săturile celui ce suntem şi nu pe ale celui ce ne-ar fi mai plă­cut să fim.” “…egoiştii au totdeauna ultimul cuvânt; pornind din capul locului de la prin­cipiul că hotărârea lor e nestrămutată, cu cât senti­mentul în temeiul căruia îi soliciţi să renunţe la ea este mai emoţionant, cu atât găsesc că nu ei, […]

» Read more

Principiul utilizării multiple

Nu, nu vă gândiţi la ideea de second-hand şi nici la vreo raţionalizare a consumului pe timp de criză Este vorba despre principiul utilizării multiple a unei singure acţiuni, despre care am citit în volumul 2 din În căutarea timpului pierdut şi care mi se pare extrem de actual şi foarte folosit în diferite forme. “În dorinţa de a fi mereu agreabilă, ajunsese să practice o minciună caracteristică anumitor persoane […]

» Read more

Iubiri şi multiple deveniri

La vîrsta oarecum a dezamăgirilor de care se apropia Swann, cînd ştii să te mulţumeşti să fii îndrăgostit pentru plăcerea de a fi, fără a cere neapărat ca şi celălalt să te iu­bească, această apropiere a inimilor, chiar dacă nu mai este, ca în prima tinereţe, scopul către care tinde iubirea, rămîne totuşi legată de ea printr-o asociaţie de idei atît puternică încît poate deveni cauza iubirii, dacă apare înaintea […]

» Read more
1 2