Oameni şi semizei

Că ne-am dorit sau nu, cu toţii am învăţat istorie…mai multă sau mai puţină, după cum ne-a plăcut şi cum am fost, eventual, motivaţi de către dascăli să o ştim şi să ne dorim să o înţelegem. Cine mai ştie încă, are tot respectul meu şi trebuie să recunosc că, deşi a fost una din materiile preferate, mă îngrozesc cât de puţine mi-au rămas în memorie… Oare pentru că, multă […]

» Read more

Cele zece reguli ale dominaţiei

Câte cursuri şi câte cărţi pe tema leadership! Există deja sintagma “arta de a conduce”… Totul ar fi mult mai simplu dacă am lua exemplu de la…animale. De fapt, toate cursurile, cărţile regulile pe temă au  decla bază descifrarea unor tendinţe şi comportamente naturale. După ce v-am povestit despre Zoomenirea, o să redau regulile şi câteva pasaje mai reprezentative din capitolul Statut şi superstatut, în care Desmond Morris vorbeşte despre […]

» Read more

Biblioteci ale zilelor

Vă era dor de Proust? N-aş putea spune de unde şi de ce m-a năpădit o stare…de nestare, cam ca aceasta, şi cine ar fi putut să mă înţeleagă mai bine decât Proust?! Aşa că am recitit de prin pasajele însemnate şi am transcris câteva în acord cu dilemele mele existenţiale de moment… Să fim oare chihlimbare vii, fără posibilitate de eliberare din paradigmă? Sau, cum spune Proust, suntem nişte […]

» Read more

Zoomenirea

O introducere în tematica acestei cărţi am făcut în postarea Captivi în jungla de beton, în care am redat câteva paragrafe din introducerea pe care însuşi Desmond Morris o oferă. Structurată în şapte capitole (Triburi şi supertriburi, Statut şi superstatut, Sex şi supersex, Noi şi ei, Întipărire şi întipărire eronată, Goana după stimulare şi Adultul copilăros), Zoomenirea este un studiu asupra condiţiei omului modern prin analizarea comportamentului uman comparativ cu […]

» Read more

Suflete cenuşii

Am citit prima dată despre romanul lui Philippe Claudel la Scorillo, care a scris o recenzie convingătoare, şi am simţit că trebuie să-l citesc. Încercând acum să revăd în minte subiectul, întâmplările, ideile, gândurile pe care mi le-a generat lectura, stările pe care le redă autorul, mă uit la roman, nu-mi vine să cred că nu are, totuşi, mai multe pagini şi nu mă gândesc decât ce maestru este Claudel, cât […]

» Read more

Captivi în jungla de beton

“Atunci când presiunile vieţii moderne devin apăsătoare, orăşeanul copleşit se referă adesea la lumea lui agitată ca la o junglă de beton. Aceasta este o descriere colorată a vieţii unei comunităţi urbane aglomerate, însă este total inexactă, după cum poate să confirme oricine a studiat o junglă adevărată. În condiţii normale, în habitatul lor natural, animalele sălbatice nu se automutilează, nu-şi atacă puii, nu fac ulcer gastric, nu devin fetişiste, […]

» Read more

Reîntoarcere în minunata lume nouă

Reîntoarcere în minunata lume nouă este un eseu în care Aldous Huxley revine, în 1958, la mai bine de un sfert de veac, la romanul Minunata lume nouă, explicându-i întrucâtva geneza şi dezvoltând astfel o parte din ideile romanului. Citită la mai mult de 50 de ani faţă de perioada în care a fost scrisă, Reîntoarcere în minunata lume nouă frapează prin faptul că anumite atenţionări emise de Huxley au […]

» Read more

Minunata lume nouă

Cum exprimi în scris un oftat prelung sau momentul în care tragi adânc aer în piept şi apoi expiri în voie de parcă n-ai mai fi făcut-o de mult?! Aceasta a fost prima reacţie după ce am citit şi ultima pagină…Cum şi ce să scriu despre Minunata lume nouă astfel încât să redau exact ce-am simţit citind-o?! Întâi de toate, am trăit din plin uimirea şi o admiraţie fără limite […]

» Read more

Cafe au lait

Prima întâlnire cu Julian Barnes a fost Privind în soare, care mi-a plăcut, dar mi-a dat impresia de roman cam “împrăştiat”. Titlul Café au lait m-a intrigat şi ideea că Julian Barnes face o incursiune de câteva secole prin viaţa provincială franceză mi s-a părut interesantă. Cu toate astea, cartea nu m-a atins mai deloc…nu ştiu, poate nu am avut eu dispoziţia necesară sau, poate, pur şi simplu nu gust […]

» Read more

Iartă-mă!…Ajută-mă!…

De Frédéric Beigbeder am citit Dragostea durează trei ani şi mi-a plăcut. Nu mi s-a părut nemaipomenită, dar aveam de gând să mai încerc Beigbeder şi, după interviul de aici, am zis că tre’ să citesc şi Iartă-mă!…Ajută-mă!… Nu mă aşteptam la prea mult, chiar am ales-o ca pe o lectură uşoară, dar nici nu mă aşteptam să fie…de nici un fel. La un moment dat, mi-am dat seama că […]

» Read more
1 … 15 16 17 18 19 … 25