Prietenii, locuri de muncă şi altele

Vorbeam recent cu o colegă despre ideea de prietenie la locul de muncă, în ce măsură sunt prietenii reale şi în ce măsură sunt prietenii de conjunctură, şi am luat-o ca temă de gândire.

Tot recent, Escu a scris, printre altele, despre corporaţii şi despre cum “Lucrezi pentru o corporatie, toti prietenii  tai sunt dintr-o corporatie, ti-o tragi cu oameni pe care i-ai cunoscut la serviciu/corporatie, vorbesti la telefon cu aceiasi oameni pe care i-ai lasat la munca iar seara cand ajungi acasa, te gandesti la ce treaba te asteapta maine – ce n-ai putut termina azi.”

Ceva vreme în urmă, am citit la boghi un articol foarte adevărat şi corect despre corporatişti şi despre cum, de fapt, “corporatiştii nu există, sunt doar un subiect de presă, la fel ca începutul şcolii sau inundaţiile”. Subscriu în totalitate ideilor lui în ce priveşte relaxarea sau încordarea oamenilor în legătură cu munca lor şi abordarea de către aceştia a mediului şi a importanţei proprii.

Acum, după discuţia menţionată şi după ce-am citit la Escu, m-am gândit să atac şi eu mai direct problema corporaţiilor, a prieteniilor din acest cadru şi a celor legate de locurile de muncă, în general.

Încep prin a spune că primul meu lor de muncă a fost o întreprindere de stat, apoi am lucrat într-un SRL cu 5 angajaţi, după care în vreo 4 “corporaţii”, la ultima având deja o vechime de aproape 5 ani. Peste tot mi-am făcut prieteni, cu unii păstrând legătura şi după ce n-am mai lucrat împreună şi devenind apropiaţi până în ziua de azi.

Cred că dezvoltarea prieteniilor la locul de muncă, chiar şi dincolo de nevoia de conjunctură de a avea relaţii bune cu cei cu care te vezi zilnic, este ceva natural, iar, condiţionat de existenţa unor puncte comune, astfel de prietenii pot deveni trainice, se pot suda în timp, indiferent dacă locurile de muncă se schimbă.

Este cunoscut faptul că relaţiile dintre oameni nu se nasc numai aşa din simplă interacţiune, ci au la bază oareşce interese, viziuni comune sau reciproc atrăgătoare, şi mi se pare prea puţin important unde se cunosc oamenii care pot comunica plăcut şi pot da naştere unor prietenii.

În plus, nu avem o preocupare asiduă pentru a căuta prieteni, aceştia cam apar în viaţa noastră şi ne apropiem pur şi simplu, iar asta se întâmplă cel mai uşor cu oamenii cu care interacţionăm frecvent şi nu tocmai căutat. Sunt convinsă că oamenii care muncesc în învăţământ au în cercul lor de prieteni, în special, cadre didactice, cei care lucrează în poliţie, garantat, au în special relaţii cu alte persoane din instituţii publice (că doar nepotismul şi corupţia nu se nasc din nimic Big Smile ) şi tot aşa.

Să fim serioşi, cei mai vechi şi, poate, cei mai buni prieteni, îi avem din băncile şcolii sau din faţa blocului. Să te miri că oamenii pot dezvolta prietenii la muncă şi le pot extinde şi în afara programului e ca şi cum te-ai mira că oamenii şi-au făcut, dintotdeauna, prieteni printre colegii de şcoală, de facultate, de camere de cămin, printre cunoscuţii din acelaşi cartier, sat etc.

Nu înseamnă că doar şcoala sau locul de muncă poate genera prietenii, că doar, în zilele noastre, avem bloguri, facebook şi alte forme de socializare Big Smile.

Lăsând gluma la o parte – aş fi ultima care să ironizeze prieteniile născute din www, pentru că, aşa cum am mai spus, câţiva prieteni din lumea virtuală mi-au devenit prieteni şi în viaţa reală – diversele activităţi pe care le întreprindem şi care presupun interacţiune socială sunt, de-asemenea, de natură să aducă oameni în vieţile noastre…frecventarea unei săli de sport, a unor cursuri (arte plastice, actorie, muzică etc), plimbarea cu copii prin acelaşi parc şi altele.

Atenţie: vorbesc de prietenii, de relaţii sociale, nu de agăţat, că la asta nu mă pricep şi nu-mi dau cu părerea Big Smile

Revenind la locuri de muncă şi la corporaţii, în mod special, ce pot spune că am observat eu în ce priveşte oamenii, ca şi diferenţă între viaţa în corporaţie şi viaţa în alte medii de lucru, este diversitatea.

Poate că pare neverosimil, pentru că, de-afară, este uşor de ştampilat corporatismul şi corporatiştii ca fiind tot o apă şi un pământ, dar vă confirm cu mâna pe inimă că există o mare varietate de oameni într-o corporaţie, de la cei mai într-o direcţie până la cei mai în direcţia opusă, exact cum mi-am dat am comentat şi la articolul lui boghi şi am concluzionat: “Până la urmă, o corporaţie este o societate la o scară mică…cu de toate.”

Am citit la un moment dat, nu mai ştiu exact unde, că încurajarea de către corporaţii a legăturilor strânse între angajaţi, prin team-building-uri, prin importanţa care se dă, de regulă, echipei, ar afecta viaţa personală a acestora şi cam asta pare să spună şi Escu în postarea lui prin: “Iti este afectata viata, deciziile pe care le iei din cauza corporatiei ? Eu unul zic ca e posibil“.

Părerea mea e că nimeni, nici măcar persoanele apropiate, darămite persoana abstractă care este corporaţia nu te poate influenţa în a-ţi alege prietenii. Mama şi tata lucrau în aceeaşi fabrică de stat, pe vremuri şi aveau o mulţime de prieteni de la serviciu, cu care dădeau petreceri, plecau în excursii şi chiar nu cred că întreprinderea căuta în vreun fel să încurajeze prieteniile între oamenii muncii.

Pe vremea aceea, propagandă era din plin, indiscutabil mai multă şi mai generalizată decât acum, cu alte scopuri şi mijloace, dar oamenii aveau în final aceeaşi atitudine: se uneau ca să facă haz de necaz şi băşcălie de lozinci, ca şi acum, de-altfel…nu cred că există corporaţie în care glumele pe tema corporaţiei înseşi şi pe tema încercărilor de spălare de creieri să nu fie la ordinea zilei.

În concluzie:

  • oamenii foarte influenţabili vor fi afectaţi de orice mediu în care ar lucra, iar cei care reuşesc să cearnă prin propria minte ceea ce primesc din afară vor alege să filtreze şi să controleze influenţa mediului asupra lor;
  • prieteniile se pot naşte oriunde, iar comoditatea face ca, de când lumea, ele să se nască în special aproape de casă şi/ sau de locul de muncă, aspect, zic eu, în schimbare de când cu globalizarea, sfidarea distanţelor şi internetul;
  • corporaţia e, de fapt, un loc de muncă precum oricare altul, dar şi o reprezentare în miniatură a societăţii, având astfel avantajul unei diversităţi sociale interesante.

 

Pentru că m-a interesat subiectul, puteţi găsi pe blog mai multe despre aparenţele şi spoiala care domină majoritatea mediilor, despre mediul corporatist sub lupă, precum şi un dicţionar inspirat şi…util pentru a reuşi Big Smile.

3 comments

  • Iata o tema care ma preocupa si pe mine acum, in prezent. Si sunt total de acord ca nu te poate influenta ceea ce nu lasi sa te influenteze. Pana la urma cat te lasi influentat de mediu tine numai de structura interioara a fiecaruia.

    Doar ca la mine intervine si intrebarea, oare cat de sanatos e sa-ti dezvolti prietenii la locul de munca? Si chiar exista asa ceva? O prietenie cu un coleg? Pana acum nu am facut asta nicaieri, in ciuda atitudinii prietenoase si deschise pe care am avut-o fata de colegi, am fost retinuta in a dezvolta respectivele relatii si in afara locului de munca. Chiar credeam destul de ferm ca la munca nu se poate pune problema de o prietenie, ci mai degraba de o colegialitate mai mult sau mai putin dezvoltata. Nu stiu ce sa zic, la actualul loc de munca pare a se putea pune problema de mai mult… dar oare asa este, sau e doar o impresie, gresita, care va duce ulterior la intarirea ideii mele anterioare? Adica aia ca nu se poate. Eu raman inca un pic sceptica…

    • Primele prietenii legate de locurile de muncă pe care le-am experimentat au fost acelea care decurgeau ca nişte relaţii de colegialitate ceva mai apropiate, dar care deveneau reale prietenii pe care le mai am şi azi după ce nu mai lucram împreună. Dar am constatat că se poate să ai relaţii de prietenie cu colegi cu care lucrezi, depinde evident de punctele comune, ca să zic aşa, pentru că, dacă acestea există, nici nu-ţi dai seama când s-a depăşit graniţa dintre colegialitate şi prietenie.
      Cât de sănătos e?! N-aş putea să spun…dacă interacţionezi plăcut cu cineva şi ai ce comunica şi dincolo de serviciu, şi nu despre ce s-a întâmplat la serviciu Big Smile, nu văd de ce colegialitatea ar împiedica. Pe de altă parte, nu e sănătos ca prieteniile să se limiteze la colegi, clar, e importantă diversitatea, zic eu Smile

  • Diversitatea si neamestecarea borcanelor Smile

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.