Am văzut acum câţiva ani filmul El metodo, care mi-a plăcut foarte mult, aşa încât, atunci când am citit pe Filme-cărţi că filmul Exam (2009) are o tematică asemănătoare, l-am şi trecut pe listă

La fel ca şi El metodo, te ţine cu sufletul la gură până în ultima secundă, dar este, totuşi, ceva mai agresiv atât prin acţiunile personajelor, cât şi prin atmosfera generală, modul în care a fost filmat, care m-au făcut să mă aştept în orice moment la ceva scene mai violente.

E drept că la bază este aceeaşi idee “până unde ai fi gata să mergi pentru a-ţi atinge scopurile”, dar, în acest film, este îmbogăţită şi prin scopuri care ar putea “scuza mijloacele”, iar plasarea filmului în zona firmelor de produse farmaceutice îl detaşează de El metodo, în care firma era o corporaţie ca oricare alta. Din aceste motive, agresivitatea devine cumva explicabilă, miza fiind mai mare decât un job bun, iar impactul corporaţiilor asupra societăţii nu mai face parte din tematică.

Exam este un film psihologic a cărui acţiune se petrece într-o sală de examinare dintr-o companie. Pentru examenul final, ce are ca scop angajarea într-o poziţie nemaipomenită din cadrul firmei, s-au calificat 8 finalişti, fiecare fiind, aşa cum ei înşişi observă, de culturi diferite şi cu rădăcini etnice diferite.

Un negru impunător le comunică regulile şi, cel mai important, faptul că în faţa lor se găseşte o întrebare la care trebuie să răspundă şi că, în interiorul acelei săli, singurele reguli aplicabile sunt cele ale companiei. Candidaţii descoperă că pe foile pe care le au nu se găseşte nici o întrebare, aşa încât principala provocare va fi aflarea întrebării, scop în care se pune problema colaborării.

Ca în orice grup, există cineva care se opune din principiu, cineva care pretinde că este alături de ceilalţi, dar care, de fapt, nu face decât să încerce să-i manipuleze, există un inadaptat care se izolează, cineva care analizează şi demască tot ce constată, personaje mai dure şi personaje mai sensibile.

Mi-a plăcut filmul, dar nu pot face abstracţie de faptul că pică examenul comparaţiei cu El metodo. Nici scenariul, nici ideile din spate nu sunt la fel de faine şi de pertinente ca în El metodo.

Dacă intriga şi desfăşurarea “examenului” m-au ţinut cu ochii lipiţi de ecran, finalul însă m-a dezamăgit. Mi-ar fi plăcut să fi fost o ironie, dar oricum ar fi, parcă desfiinţează tot filmul şi ne spune că a fost doar o joacă de ordin psihologic, neintenţionând să transmită nimic dincolo de asta…

Cu toate astea, este un film bun, un film de văzut.