Crezul lui Henry Miller – despre societate, oameni şi artă

Când am scris despre Tropicul Cancerului, spuneam că este scrisă cu maximă onestitate şi frapează într-adevăr, dar nu printr-un atac la pudoare, ci prin refuzul de a îmbrăca în convenţii naturalul, despuind omul de “podoabele” false ale civilizaţiei şi redându-l aşa cum este şi poate fi, uneori animalic, dar un animal genial. Deprinderii de a trânti adevăruri dure i se adaugă, în Ochiul cosmologic, talentul de a le exprima şi […]

» Read more

Părul Venerei

Primul gând când am terminat Părul Venerei a fost: sper că nu va trebui să aştept până în 2015 ca să citesc un nou roman de Mihail Şişkin! Asta pentru că scriitorul rus şi-a publicat romanele la câte cinci ani diferenţă, iar ultimul, Scrisorar, a apărut în 2010. Recunosc că aveam emoţii cu această carte. Mi s-a întâmplat să fiu în extaz la prima întâlnire cu un scriitor şi, apoi, […]

» Read more

Fernando Pessoa despre iubire

Am intoxicat deja pagina de facebook a Evantaiului cu pasaje din Pessoa, dar, pentru că cele dedicate iubirii sunt destul de multe şi nu au farmec pe bucăţele, e timpul pentru nişte Pessoa şi pe blog La prima citire, ideile despre iubire ale poetului portughez par la limita abstractului, dar, cu puţină răbdare, dacă trecem de abstractizare, găsim o analiză foarte interesantă dând o perspectivă ce nu strică în ce […]

» Read more

Întoarcerea Omului-Zar

Totul a început cu acest paragraf citit pe facebook: Orice fiinţă vie tinde spre homeostază – încearcă să-şi stabilizeze relaţia cu mediul la cel mai simplu nivel posibil. Vrea siguranţă, stabilitate şi simplitate. Pe de altă parte, tendinţa hazardului este să creeze nesiguranţă, instabilitate şi complexitate. Totuşi, fiinţele evoluează prin hazard, nu prin homeostază. Viaţa evoluează prin mutaţii – termenul ştiinţific pentru jocul hazardului. Mutaţiile sunt forme subite, inexplicabil modificate, […]

» Read more

N-am mai visat de mult că zbor

N-o să spun foarte multe despre romanul lui Taichi Yamada, nu este o capodoperă, dar se citeşte dintr-o suflare şi este o lectură plăcută, un fel de Strania poveste a lui Benjamin Button – pot compara doar cu filmul, că încă nu am citit cartea lui Fitzgerald – dar în notă inversă. Taura are aproape patruzeci şi opt de ani, se află în plină depresie şi este ţintuit într-un pat de […]

» Read more

Dansatoarea lui Degas

Trebuie să recunosc că am început cartea cu oareşce neîncredere sau, altfel spus, cu aşteptări moderate şi am avut surpriza de a mă trezi prinsă în povestea dintre celebrul pictor şi o balerină ambiţioasă. Parisul Belle Époque şi temele pe care scriitoarea Kathryn Wagner le propune m-au încântat şi imaginile pe care cartea mi le-a aşezat în minte, stările provocate de lectură au revenit şi după ce-am terminat-o. Am citit-o […]

» Read more

Fetiţele. Rude sărmane

În sfârşit am descoperit-o şi eu pe Ludmila Uliţkaia. Am pătruns pe rând într-o copilărie zugrăvită complet diferit de varianta idilică şi deja clişeistică a amintirilor despre minunata vârstă şi într-o lume a copiilor ajunşi la vârsta maturităţii. Chiar dacă personajele din Rude sărmane nu au nimic în comun cu cele din Fetiţele, cele două colecţii de povestiri par să se completeze, realizându-se o continuare şi un contrast între cele […]

» Read more

Soţ şi soţie

A doua întâlnire cu Zeruya Shalev a fost ceva mai confortabilă, ca să zic aşa. Nu înţeleg prin asta nici mai bună, nici mai puţin bună. Pur şi simplu, nu m-am mai simţit aruncată într-un hău fără a şti dacă am sau nu coarda prinsă de mijloc. Poate şi pentru că ştiam deja la ce să mă aştept. Aş vrea să pot spune că mi-a răsturnat convingerile, că mi-a dat […]

» Read more

Pofta de viaţă

Când citesc, obişnuiesc că pun semne pe paginile care mă interesează, în dreptul paragrafelor la care îmi propun să revin când scriu despre carte sau când mă apucă cheful să recitesc. Unele cărţi sunt pline de astfel de semne, altele au câteva şi unele, mai rar, n-au deloc. Nu este un criteriu pentru a stabili cât de bună este o carte, nici pe departe, dar recunosc că, atunci când răsfoiesc […]

» Read more

Soţul meu, Michael

N-aş putea spune de ce l-am evitat până acum pe Amos Oz…poate pentru că am văzut curgând pe bandă cărţile acestui scriitor, deşi încerc să mă dezbar de astfel de prejudecăţi. Cert este că prima întâlnire cu scriitorul israelian a fost una convingătoare! Cum e şi firesc, în timp ce citesc, îmi trec prin minte tot felul de idei, de trăsnăi sau de întrebări, iar uneori mă întrerup şi merg […]

» Read more
1 … 6 7 8 9 10 … 25