Puterea prezentului

Prima “întâlnire” cu Eckhart Tolle am avut-o acum un an când am citit Liniştea vorbeşte, în care Tolle expunea numai câteva din ideile sale. Puterea prezentului este subintitulată şi Ghid de dezvoltare spirituală şi este o abordare pe larg a celor susţinute de Tolle în Liniştea vorbeşte, dar şi un fel de curs prin care transmite “chei” de învăţare şi practicare a ceea ce înseamnă “Clipa de acum”, modalităţi în […]

» Read more

Ceea ce ziua datorează nopţii

După ce am redat viziunea scriitorului Yasmina Khadra despre dragoste şi femeie, după ce am dezbătut pe tema răgazului de a trăi, pornind de la un citat de acelaşi autor, ar fi cazul să povestesc mai multe despre Yasmina Khadra şi Ceea ce ziua datorează nopţii. Numele adevărat al scriitorului este Mohammed Moulessehoul, iar alegerea pesudonimului “Yasmina Khadra” este însoţită de o explicaţie interesantă şi sensibilă din partea autorului, pe […]

» Read more

Iubeşte!

“Dacă vrei să faci din viaţa ta o verigă a eternităţii şi să rămâi lucid până în toiul delirului, iubeşte…Iubeşte cu toate puterile tale, iubeşte ca şi cum n-ai şti nimic altceva să faci, iubeşte într-atât încât să-i faci geloşi pe prinţese şi pe zei…pentru că în dragoste toată urâţenia îşi descoperă frumuseţea.[…] Cel care trece pe lângă cea mai frumoasă poveste din viaţa lui nu va avea decât vârsta […]

» Read more

Ultimele o sută de zile

Patrick McGuinness a petrecut câţiva ani în România comunistă, mai exact din 1984 până în 1987, tatăl său fiind la acea vreme ataşat la Ambasada Marii Britanii. Inspirat de experienţa bucureşteană, în 2011, publică romanul Ultimele o sută de zile, a cărui acţiune este plasată în 1989, în ultimele luni înaintea Revoluţiei din Decembrie ’89. În mod evident, scriitorul nu a fost în România nici în ultimele zile ale comunismului […]

» Read more

Bucureştiul anilor’ 80 văzut de un britanic

Patrick McGuinness a petrecut trei ani în România, între 1984 şi 1987, experienţă pe care a transpus-o ulterior în romanul Ultimele o sută de zile, a cărui acţiune se petrece, în mod fictiv, în anul 1989, chiar înaintea şi în timpul Revoluţiei. Despre cât este adevăr şi cât este ficţiune în roman o să scriu într-o postare viitoare, când am să povestesc pe larg impresiile despre această carte. Deocamdată, mă […]

» Read more

Pluta de piatră

Cum ar fi dacă Peninsula Iberică s-ar desprinde de continent şi ar deveni o insulă plutind în derivă prin ocean, îndreptându-se ba spre Insulele Azore, ba către ţărmurile Americii, urmând să se învecineze cu Atlantic City, ba mai spre nord, către ţinuturi cu climă deloc obişnuită pentru locuitorii peninsulei?! Uite-aşa, Portugalia şi Spania ar fi nevoite să nu fie doar vecine, ci şi să călătorească singure prin oceanele şi mările […]

» Read more

Creionul tâmplarului

Creionul tâmplarului a fost martor la atrocităţi, dar şi la momente sensibile. A aparţinut unui tâmplar activist, care a pornit o grevă pentru ca ziua de muncă să aibă 8 ore, după care a ajuns la un pictor. Acesta din urmă, în închisoare, desenează porticul unei catedrale, iar pe sfinţi şi apostoli îi zugrăveşte cu chipurile deţinuţilor. Herbal, martor al momentului, păstrează creionul după ce-l ucide pe pictor şi îşi […]

» Read more

Trei tigri trişti

Despre cartea lui Guillermo Cabrera Infante n-o să pot scrie prea multe…oricât mi-aş dori să curgă frazele despre multitudinea de stări la care m-a supus, mi se pare că doar rândurile ei pot fi grăitoare. O să încerc totuşi… Trei tigri trişti este un carusel din care ba nu mai vrei să cobori, ba simţi nevoia să cobori în clipa următoare, o nebunie de carte. În prima parte am fost […]

» Read more

Geneza după Saramago :)

Aşa cum v-am ameninţat când am scris despre Cain, primei pagini din acest roman îi dedic o postare distinctă. Indiferent cât eşti de credincios şi oricât de convins ai fi de adevărul ideilor religioase, nu poţi, zic eu, să nu savurezi efervescenţa minţii lui Saramago, lecţia de imaginaţie şi sarcasm de care dă dovadă. Am povestit mai demult ce înseamnă pentru mine să cred, dar asta nu mă împiedică să […]

» Read more

Cain

Deşi mai am câteva cărţi de Saramago încă necitite, pe care cred că le las pe raft şi din dorinţa de a şti că, deşi scriitorul meu favorit nu mai este, oricând doresc, mă mai pot delecta cu pagini noi, n-am rezistat tentaţiei de a începe imediat ultimul roman al acestuia, Cain. A fost suficient ca, la răsfoire, să citesc prima pagină pentru ca apoi să n-o mai las din […]

» Read more
1 … 11 12 13 14 15 … 25