Il Conformista (1970)
Regie: Bernardo Bertolucci
Scenariu: Alberto Moravia (roman), Bernardo Bertolucci
Distribuţie: Jean-Luis Trintignant, Stefania Sandrelli, Dominique Sanda

Am văzut filmul la foarte puţin timp după ce-am citit Conformistul de Alberto Moravia, ceea ce n-a fost tocmai inspirat. Fireşte că, citind o carte, în minte se derulează deja un film, în cazul de faţă, evident, foarte diferit de ce a creat Bertolucci, motiv pentru care, la momentul vizionării, pur şi simplu nu m-am putut “bucura” cu adevărat de peliculă, pentru că respira o cu totul altă atmosferă decât simţisem şi-mi imaginasem eu.

A fost nevoie să treacă un timp pentru a-mi aminti obiectiv de film şi pentru a-i recunoaşte meritul de a fi o operă de artă. În concluzie, varianta cinematografică nu trebuie să vină imediat după carte atunci când este vorba de doi “grei”, cum sunt Moravia şi Bertolucci

Bertolucci a transformat romanul într-un film de artă, plin de simboluri, în care predomină vizualul, pe care regizorul îl foloseşte pentru a reda stările şi psihologia personajelor. Povestea este pe alocuri modificată, inclusiv finalul, varianta filmului fiind ceva mai categorică şi mai dură decât cea scrisă de Moravia, iar imaginea de ansamblu este mult mai amplă.

Filmul, centrat pe un context mai larg, pe atmosferă, nu insistă pe personaj şi pe zbaterile acestuia, care sunt plasate dincolo de imagini, adresate intuiţiei şi imaginaţiei spectatorului.

Jean-Luis Trintignant, aproape de nerecunoscut comparativ cu Jean-Luis Trintignant după mai bine de 40 de ani în Amour, a fost o alegere foarte potrivită, de la fizionomie până la talentul şi precizia cu care îl joacă pe Marcello Clerici. Simţi nevoia să apari în faţa personajului cu o foarfecă şi să tai aparenta linie dreaptă cu care scrutează şi în spatele căreia se ascunde.

Pe Giulia mi-o imaginasem cu totul altfel, Bertolucci dându-i o aură mai erotică şi mai puţin “conformă” decât cea din roman, dar personajul din film, chiar dacă uşor diferit, are substanţă şi se integrează perfect în poveste şi în trio-ul Marcello-Giulia-Ana.

Il Conformista reprezintă o altă viziune asupra poveştii lui Moravia, una mai intensă, redând introspecţia prin imagini, o demonstraţie despre cum aceeaşi poveste poate fi “spusă” în moduri complet diferite.

Despre Il Conformista a mai scris Dragoş aici.