Când am povestit despre Viaţa pe un peron de Octavian Paler, am “sărit” peste decalog…Erau multe, prea multe paragrafe pe care voiam să le transcriu şi m-am gândit că poruncile geniale merită consemnate separat

“Poate că omul s-a obişnuit să i se poruncească. El îşi permite să fie surd la rugăminţi, dar devine atent când i se porunceşte.

• Prima poruncă: Să aştepţi oricât.
• A doua poruncă: Să aştepţi orice.
• A treia poruncă: Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.
• A patra poruncă: Să nu numeri zilele.
• A cincea poruncă: Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.
• A şasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.
• A şaptea poruncă: Nu pune în aceeaşi oală şi rugăciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăzneşte să spere singur.
• A opta poruncă: Dacă gândul ăsta nu te ajută, nu căuta să recunoşti că speri neavând altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.
• A noua poruncă: Binecuvântează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o târfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.
• A zecea poruncă: Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă.”

Octavian Paler – Viaţa pe un peron