Am terminat Corecţii, o să scriu curând despre ea, dar nu mă pot abţine să nu “păstrez” separat o imagine care mi-a plăcut foarte mult, o stare pe care Jonathan Franzen o exprimă printr-o paralelă excepţională…sau poate mi se pare mie

“Nu pricepea ce i se întâmplase. Se simţea ca o bucată de hârtie, pe care odată fusese scris un text coerent, dar care trecuse prin maşina de spălat. Se simţea asprit, decolorat şi tocit la îndoituri. Nici nu mai ştia ce vrea şi, dat fiind că omul era ceea ce voia, se putea spune că nici nu mai ştia cine este.”

Jonathan Franzen – Corecţii