De mai multă vreme îmi făcea cu ochiul în librării Grădina uitată de Kate Morton, pe care, însă, n-am apucat s-o citesc, aşa încât m-a bucurat foarte mult ideea Clubului Cărţile Denisei de a propune ca lectură pentru prima întâlnire romanul Orele îndepărtate.

Întâlnirea are loc joi 23 mai la Librăria Humanitas Kretzulescu, va fi moderată de Denisa Comănescu şi, alături de Alex Ştefănescu, Sânziana Dragoş, Elisabeta Lăsconi, Cristina Bazavan, Mihaela Frank, Virginia Costeschi şi Andreea Răsuceanu, vom descifra misterele romanului lui Kate Morton.

Citind Orele îndepărtate mi-am amintit de nopţile în care citeam pe ascuns, cu lanterna sub plapumă, mult după ora de culcare, romane precum La răscruce de vânturi, Tess d’Ubervilles, Jane Eyre şi alte astfel de cărţi care te prind în mreje şi nu te lasă să adormi. Cum altfel când avem de-a face cu o poveste ţesută din secrete îngropate demult şi personaje misterioase, având ca loc de desfăşurare un castel vechi, în paragină, numai bun să dea fiori cititorului.

Edie este o tânără editoare, a cărei existenţă liniştită şi monotonă este zdruncinată de o scrisoare care ajunge cu o întârziere de jumătate de secol. Dar totul începe cu mult înainte – pentru că nimic nu este întâmplător -, adică în copilărie, odată cu cartea preferată a lui Edie, Adevărata poveste a Omului Noroaielor.

Impactul pe care scrisoarea îl are asupra mamei lui Edie, Meredith, îi stârneşte curiozitatea. Află astfel că, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Meredith a fost evacuată din Londra şi a trăit o perioadă la castelul Milderhurst. De ce nu a revenit niciodată acolo după terminarea războiului? De ce a plâns la primirea scrisorii? De ce nu povesteşte despre acele vremuri? Toate aceste întrebări o aruncă pe Edie într-un vârtej de întâmplări şi-şi găsesc răspunsuri care mai de care mai neaşteptate.

Dar nu vă voi spune povestea, lăsându-vă să descoperiţi toate surprizele pe care Kate Morton le-a pregătit cititorilor.

Mi-era dor de o carte alertă, în care, însă, trecutul se dezvăluie treptat, scriitoarea australiană stăpânind foarte bine arta de a menţine viu interesul pe tot parcursul lecturii. Alternând momentele din prezent cu întâmplările din trecut, povestind când la persoana I, când la persoana III-a, creează o poveste completă.

Credem că ştim adevăruri, avem impresia că trecutul nu ascunde nimic necunoscut, pentru că obişnuim să aşezăm totul ca în nişte rafturi, pe categorii, cu etichete vizibile. De fapt, aşa cum prezentul şi viitorul ni se relevă neîncetat, la fel se poate întâmpla şi cu trecutul. Chiar şi atunci când nu avem de-a face cu secrete bine ascunse, ca în Orele îndepărtate, trecutul capătă noi şi noi valenţe, alte şi alte semnificaţii, fie pentru că informaţii neştiute apar când te aştepţi mai puţin, fie pentru că noi ne schimbăm şi avem abordări diferite cu timpul.

Mi-a plăcut mult motivul cărţii preferate. Sunt lecturi care ne marchează şi ne rămân în memorie, cărţi la care revenim şi, citind-o pe Kate Morton, mi-am dat seama că nu este vorba doar de plăcerea pe care o anumită lectură ne-o provoacă, ci de a păstra legătura cu cei care eram într-un anume moment, de a regăsi nişte trăiri şi chiar un fel de a fi. Deşi oamenii se schimbă, există în fiecare un sâmbure care rămâne acolo, de care uităm uneori, pe care credem că l-am pierdut, dar care, în anumite contexte, iese din nou la iveală. Contextul poate fi o carte preferată

Personajele din Orele îndepărtate sunt forţate să se întoarcă în timp, să rememoreze întâmplări, să dezgroape secretele şi să aducă lumină în misterele propriilor existenţe, care, ascunse şi ignorate fiind, le-au obligat parcă să stagneze în vieţi al căror curs era permanent blocat de apăsarea trecutului.

Şi totuşi, viaţa fără mister nu se poate…întotdeauna mai rămâne ceva de descoperit! pare a ne spune Kate Morton care lasă neîncheiată povestea lui Edie. Personajul Edie, deşi poate cel mai prezent din roman, este singurul personaj pentru care povestea de-abia începe.

Citind, am avut senzaţia că este o carte foarte potrivită pentru o ecranizare, aşa încât mi-aş dori să văd un film după Orele îndepărtate.

Romanul a apărut la Editura Humanitas, colecţia Raftul Denisei.

Le mulţumesc celor de la Booktopia şi Clubului Cărţile Denisei pentru o lectură foarte plăcută!