V-am povestit deja că Editura Allfa a avut o iniţiativă minunată: sărbătorirea a doi ani de la lansarea colecţiei Strada Ficţiunii cu piesa de teatru Elling, dramatizare a romanului Fraţi de cruce de Ingvar Ambjørnsen.

Într-o atmosferă de sărbătoare, plăcută şi relaxată în acelaşi timp, cei de la All şi-au întâmpinat invitaţii cu şampanie, cu prietenia care-i caracterizează şi îi face o prezenţă altfel pe piaţa de carte, mult mai apropiată cititorilor, şi cu discursuri faine, amuzante, deloc pompoase.

Piesa Elling se joacă deja de câţiva ani pe scena Teatrului de Comedie şi am aflat că spectacolul a fost cel care l-a convins pe directorul editorial Viorel Zaicu să ia legătura cu editura care deţine drepturile de autor pentru romanul Fraţi de cruce şi să ofere publicului român această carte în cadrul colecţiei Strada Ficţiunii.

Criticul Alex Ştefănescu ne-a vorbit despre roman, subliniind că “atinge ceva din corzile sensibilităţii noastre pe care am uitat să le mai facem să vibreze şi cred că editura a făcut nu numai un act cultural, ci şi un act de umanism”.

Şi seara a continuat cu spectacolul Elling, pe cât de amuzant, pe atât de înduioşător.

Elling şi Kjell Bjarne se cunosc şi se împrietenesc într-un sanatoriu. Elling are tendinţe sociopate, temându-se de orice contact cu oamenii, în timp ce Kjell Bjarne este retardat şi, din acest motiv, la fel de inadaptat, principala sa dorinţă fiind aceea de a se apropia, pentru prima dată, de o femeie. După trei ani pretrecuţi în sanatoriu, celor doi prieteni li se oferă şansa reintegrării sociale, primesc un apartament în care să locuiască, urmând să se gospodărească singuri, monitorizaţi de asistentul social Frank.

Dacă la început reacţiile şi gesturile celor doi sunt percepute ca nefireşti, stârnind râsul spectatorului, pe măsură ce intrăm în poveste, emoţia ia locul amuzamentului. Elling şi Kjell Bjarne sunt opusele care se completează reciproc, efortul fiecăruia de a-l ajuta pe celălalt şi sentimentul de a fi util sunt cele care, uşor, uşor, îi îndreaptă spre normalitate.

Nu voi povesti întâmplările, surprinzătoare atât prin comic, cât şi prin sensibilitate. Prietenia şi dragostea sunt, se pare, medicamente atotvindecătoare şi am ieşit de la piesă cu ochii umezi, dar zâmbind.

Marius Florea Vizante (Elling) şi Sandu Pop (Kjell Bjarne) au jucat extraordinar, au transmis publicului stări de la neputinţă la teamă, de la dorinţa puternică de a depăşi blocajele în care se găsesc la bucurie şi emoţie. M-a impresionat în mod special jocul lui Şerban Georgevici, în rolul asistentului social, prezenţa “normală” din viaţa celor doi.

O piesă pe care o recomand din tot sufletul. Voi citi curând cartea şi voi reveni cu impresii.

Încă o dată felicitări Editurii All pentru ideea unei aniversări care a îmbinat două arte şi mulţumiri pentru o seară deosebită!